Cartea lui Iov 17
1Sufletul meu e dărăpănat, zilele mele se sting, mormântul mă așteaptă.
2Sunt împresurat de batjocoritori și ochii mei trebuie să privească spre ocările lor.
3Dă-mi acum chezășia Ta lângă Tine, altfel cine ar vrea să răspundă pentru mine?
4Pentru că Tu ai luat priceperea din inima lor, de aceea Tu nu-i vei ridica.
5Sunt unii care fac ospăț cu prietenii, atunci când acasă ochii copiilor se sting de foame.
6Am ajuns de poveste între oameni; sunt acela pe care-l scuipi în față.
7Ochii mei s-au întunecat de supărare, mădularele mele s-au subțiat ca umbra.
8Oamenii cei drepți stau înmărmuriți și cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.
9Cel ce este drept se ține însă de calea sa și cine este cu mâinile curate e din ce în ce mai tare.
10Cât despre voi ceilalți, voi toți dați înapoi și veniți aici, căci nu voi găsi printre voi nici un înțelept.
11Zilele mele s-au scurs, socotințele mele s-au sfărâmat și la fel dorințele inimii mele.
12Din noapte ei vor să facă zi și spun că lumina este mai aproape decât întunericul.
13Mai pot să nădăjduiesc? Împărăția morții este casa mea, culcușul meu l-am întins în inima întunericului.
14Am zis mormântului: Tu ești tatăl meu; am zis viermilor: voi sunteți mama și surorile mele!
15Atunci unde mai este nădejdea mea și cine a văzut pe undeva norocul meu?
16El s-a rostogolit până în fundul iadului și împreună cu mine se va cufunda în țărână". Capitolul 17