Epistola către Evrei 1
1După ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rânduri și în multe chipuri, Dumnezeu,
2la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor și prin care a făcut și veacurile.
3El, care este oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui și care ține toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curățirea păcatelor și a șezut la dreapta Măririi, în locurile preaînalte,
4ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moștenit un Nume mult mai minunat decât al lor.
5Căci căruia dintre îngeri a zis El vreodată: „Tu ești Fiul Meu, astăzi Te-am născut?” și iarăși: „Eu Îi voi fi Tată, și El Îmi va fi Fiu?”
6Și, când duce iarăși în lume pe Cel întâi născut, zice: „Toți îngerii lui Dumnezeu să I se închine!”
7Și despre îngeri zice: „Din vânturi face îngeri ai Lui, și dintr-o flacără de foc, slujitori ai Lui”,
8pe când Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate.
9Tu ai iubit neprihănirea și ai urât nelegiuirea, de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarășii Tăi.”
10Și iarăși: „La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul și cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
11Ele vor pieri, dar Tu rămâi; toate se vor învechi ca o haină;
12le vei face sul ca pe o manta și vor fi schimbate, dar Tu ești același și anii Tăi nu se vor sfârși.”
13Și căruia din îngeri i-a zis El vreodată: „Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut al picioarelor Tale”?
14Nu sunt oare toți duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moșteni mântuirea?