Epistola sobornicească a lui Iacov 2
1Frații mei, să nu țineți credința Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la fața omului.
2Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur și cu o haină strălucitoare și intră și un sărac îmbrăcat prost
3și voi puneți ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare și-i ziceți: „Tu șezi în locul acesta bun!” și apoi ziceți săracului: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Șezi jos la picioarele mele!”,
4nu faceți voi oare o deosebire în voi înșivă și nu vă faceți voi judecători cu gânduri rele?
5Ascultați, preaiubiții mei frați: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia ca să-i facă bogați în credință și moștenitori ai Împărăției, pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?
6Și voi înjosiți pe cel sărac! Oare nu bogații vă asupresc și vă târăsc înaintea judecătoriilor?
7Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtați?
8Dacă împliniți Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”, bine faceți.
9Dar, dacă aveți în vedere fața omului, faceți un păcat și sunteți osândiți de Lege, ca niște călcători de lege.
10Căci cine păzește toată Legea și greșește într-o singură poruncă se face vinovat de toate.
11Căci Cel ce a zis: „Să nu preacurvești” a zis și: „Să nu ucizi”. Acum, dacă nu preacurvești, dar ucizi, te faci călcător al Legii.
12Să vorbiți și să lucrați ca niște oameni care au să fie judecați de o lege a slobozeniei:
13căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă; dar mila biruiește judecata.
14Frații mei, ce-i folosește cuiva să spună că are credință, dacă n-are fapte? Poate oare credința aceasta să-l mântuiască?
15Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele
16și unul dintre voi le zice: „Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?
17Tot așa și credința, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși.
18Dar va zice cineva: „Tu ai credința, și eu am faptele”. „Arată-mi credința ta fără fapte, și eu îți voi arăta credința mea din faptele mele.”
19Tu crezi că Dumnezeu este unul, și bine faci, dar și dracii cred… și se înfioară!
20Vrei dar să înțelegi, om nesocotit, că credința fără fapte este zadarnică?
21Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?
22Vezi că credința lucra împreună cu faptele lui și, prin fapte, credința a ajuns desăvârșită.
23Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, și i s-a socotit ca neprihănire”, și el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu”.
24Vedeți dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, și nu numai prin credință.
25Tot așa, curva Rahav n-a fost socotită și ea neprihănită prin fapte când a găzduit pe soli și i-a scos afară pe altă cale?
26După cum trupul fără duh este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă.