Cartea lui Iona 1
1Cuvântul Domnului a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai, astfel:
2„Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, și strigă împotriva ei. Căci răutatea ei s-a suit până la Mine!”
3Și Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de Fața Domnului. S-a pogorât la Iafo și a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit prețul călătoriei și s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de Fața Domnului.
4Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vânt năpraznic și a stârnit o mare furtună. Corabia amenința să se sfărâme.
5Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui și au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai ușoară. Iona s-a pogorât în fundul corabiei, s-a culcat și a adormit dus.
6Cârmaciul s-a apropiat de el și i-a zis: „Ce dormi? Scoală-te și cheamă pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu va voi să se gândească la noi, și nu vom pieri!”
7Și au zis unul către altul: „Veniți să tragem la sorț, ca să știm din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!” Au tras la sorț, și sorțul a căzut pe Iona.
8Atunci, ei i-au zis: „Spune-ne din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai și de unde vii? Care îți este țara și din ce popor ești?”
9El le-a răspuns: „Sunt evreu și mă tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor, care a făcut marea și uscatul!”
10Oamenii aceia au avut o mare teamă și i-au zis: „Pentru ce ai făcut lucrul acesta?” Căci oamenii aceia știau că fugea de Fața Domnului, pentru că le spusese el.
11Ei i-au zis: „Ce să-ți facem ca să se potolească marea față de noi?” Căci marea era din ce în ce mai înfuriată.
12El le-a răspuns: „Luați-mă și aruncați-mă în mare, și marea se va liniști față de voi! Căci știu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!”
13Oamenii aceștia vâsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau, pentru că marea se întărâta tot mai mult împotriva lor.
14Atunci au strigat către Domnul și au zis: „Doamne, nu ne pierde din pricina vieții omului acestuia și nu ne împovăra cu sânge nevinovat! Căci Tu, Doamne, faci ce vrei!”
15Apoi au luat pe Iona și l-au aruncat în mare. Și furia mării s-a potolit.
16Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică de Domnul și au adus Domnului o jertfă și I-au făcut juruințe.
17Domnul a trimis un pește mare să înghită pe Iona și Iona a stat în pântecele peștelui trei zile și trei nopți.