Judecători 11
1Iefta, Galaaditul, era un om viteaz. El era fiul unei curve. Galaad născuse pe Iefta.
2Nevasta lui Galaad i-a născut fii, care, făcându-se mari, au izgonit pe Iefta și i-au zis: „Tu nu vei avea moștenire în casa tatălui nostru, căci ești fiul unei alte femei.”
3Și Iefta a fugit de la frații lui și a locuit în țara Tob. Niște oameni fără căpătâi s-au strâns la Iefta și făceau plimbări cu el.
4După câtva timp, fiii lui Amon au pornit cu război împotriva lui Israel.
5Și pe când fiii lui Amon făceau război cu Israel, bătrânii Galaadului s-au dus să caute pe Iefta din țara Tob.
6Ei au zis lui Iefta: „Vino de fii căpetenia noastră și să batem pe fiii lui Amon.”
7Iefta a răspuns bătrânilor Galaadului: „Nu m-ați urât voi și nu m-ați izgonit voi din casa tatălui meu? Pentru ce veniți la mine acum când sunteți în strâmtorare?”
8Bătrânii Galaadului au zis lui Iefta: „Ne întoarcem la tine acum ca să mergi cu noi, să bați pe fiii lui Amon și să fii căpetenia noastră, căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.”
9Iefta a răspuns bătrânilor Galaadului: „Dacă mă aduceți înapoi ca să bat pe fiii lui Amon și dacă Domnul îi va da înaintea mea, voi fi eu oare căpetenia voastră?”
10Bătrânii Galaadului au zis lui Iefta: „Domnul să ne audă și să judece dacă nu vom face ce spui.”
11Și Iefta a pornit cu bătrânii Galaadului. Poporul l-a pus în fruntea lui și l-a așezat căpetenie, și Iefta a spus din nou înaintea Domnului, la Mițpa, toate cuvintele pe care le rostise. Înfrângerea amoniților
12Iefta a trimis soli împăratului fiilor lui Amon ca să-i spună: „Ce ai cu mine de vii împotriva mea să faci război împotriva țării mele?”
13Împăratul fiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta: „Pentru că Israel, când s-a suit din Egipt, a pus mâna pe țara mea, de la Arnon până la Iaboc și Iordan. Dă-mi-o înapoi acum de bunăvoie.”
14Iefta a trimis iarăși soli împăratului fiilor lui Amon
15ca să-i spună: „Așa vorbește Iefta: ‘Israel n-a pus mâna pe țara Moabului, nici pe țara fiilor lui Amon.
16Căci, când s-a suit Israel din Egipt, a mers în pustie până la Marea Roșie și a ajuns la Cades.
17Atunci, Israel a trimis soli împăratului Edomului ca să-i spună: «Lasă-mă să trec prin țara ta». Dar împăratul Edomului n-a voit. A trimis și la împăratul Moabului, și nici el n-a vrut. Și Israel a rămas la Cades.
18Apoi a mers prin pustie, a ocolit țara Edomului și țara Moabului și a venit la răsăritul țării Moabului; au tăbărât dincolo de Arnon, fără să intre pe ținutul Moabului, căci Arnonul era hotarul Moabului.
19Israel a trimis soli lui Sihon, împăratul amoriților, împăratul Hesbonului. Și Israel i-a zis: «Lasă-mă să trec prin țara ta până la locul spre care mergem».
20Dar Sihon n-a avut încredere în Israel, ca să-l lase să treacă pe ținutul lui, și-a strâns tot poporul, a tăbărât la Iahat și a luptat împotriva lui Israel.
21Domnul, Dumnezeul lui Israel, a dat pe Sihon și pe tot poporul lui în mâinile lui Israel, care i-a bătut. Israel a pus mâna pe toată țara amoriților care erau așezați în țara aceasta.
22Au pus mâna pe tot ținutul amoriților, de la Arnon până la Iaboc și de la pustie până la Iordan.
23Și acum, când Domnul, Dumnezeul lui Israel, a izgonit pe amoriți dinaintea poporului Său Israel, tu să le stăpânești țara?
24Oare ce-ți dă în stăpânire dumnezeul tău, Chemoș, nu vei stăpâni? Și tot ce ne-a dat în stăpânire Domnul, Dumnezeul nostru, înaintea noastră, noi să nu stăpânim?!
25Ești tu mai bun decât Balac, fiul lui Țipor, împăratul Moabului? S-a certat el cu Israel sau a făcut el război împotriva lui?
26Iată că sunt trei sute de ani de când locuiește Israel la Hesbon și în satele din jurul lui, la Aroer și în satele din jurul lui și în toate cetățile care sunt pe malul Arnonului. Pentru ce nu i le-ați luat în tot timpul acesta?
27Eu nu te-am supărat deloc, și rău te-ai purtat cu mine, făcându-mi război. Domnul să judece lucrul acesta. El să fie astăzi judecător între fiii lui Israel și fiii lui Amon’.”
28Împăratul fiilor lui Amon n-a ascultat cuvintele pe care a trimis Iefta să i le spună. Fiica lui Iefta
29Duhul Domnului a venit peste Iefta. Iefta a străbătut Galaadul și Manase; a trecut la Mițpe, în Galaad, și din Mițpe, din Galaad, a pornit împotriva fiilor lui Amon.
30Iefta a făcut o juruință Domnului și a zis: „Dacă vei da în mâinile mele pe fiii lui Amon,
31oricine va ieși pe porțile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită de la fiii lui Amon, va fi închinat Domnului și-l voi aduce ca ardere-de-tot.”
32Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon și Domnul i-a dat în mâinile lui.
33Le-a pricinuit o foarte mare înfrângere, de la Aroer până spre Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăți, și până la Abel-Cheramim. Și fiii lui Amon au fost smeriți înaintea copiilor lui Israel.
34Iefta s-a întors acasă la Mițpa. Și iată că fiică-sa i-a ieșit înainte cu timpane și jocuri. Ea era singurul lui copil; n-avea fii și nici altă fată.
35Cum a văzut-o, el și-a rupt hainele și a zis: „Ah, fata mea, adânc mă lovești și mă tulburi! Am făcut o juruință Domnului și n-o pot întoarce.”
36Ea i-a zis: „Tată, ai făcut o juruință Domnului, fă-mi potrivit cu ceea ce ți-a ieșit din gură, acum, când Domnul te-a răzbunat pe vrăjmașii tăi, pe fiii lui Amon.”
37Și ea a zis tatălui său: „Atât îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă pogor în munți și să-mi plâng fecioria cu tovarășele mele.”
38El a răspuns: „Du-te!” Și a lăsat-o slobodă două luni. Ea s-a dus cu tovarășele ei și și-a plâns fecioria pe munți.
39După cele două luni, s-a întors la tatăl ei și el a împlinit cu ea juruința pe care o făcuse. Ea nu cunoscuse împreunarea cu bărbat. De atunci s-a făcut în Israel obiceiul
40că, în toți anii, fetele lui Israel se duc să prăznuiască pe fiica lui Iefta, Galaaditul, patru zile pe an. Războiul dintre efraimiți și galaadiți