Evanghelia după Matei 17
1După șase zile, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, fratele său, și i-a dus singuri pe un munte înalt.
2El s-a schimbat înaintea lor. Fața Lui a strălucit ca soarele, iar hainele Lui au devenit albe ca lumina.
3Iată că Moise și Ilie li s-au arătat vorbind cu el.
4Petru a luat cuvântul și a zis lui Isus: “Doamne, bine este să fim aici. Dacă vrei, să facem aici trei corturi: unul pentru tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie.”
5Pe când vorbea El încă, iată că un nor strălucitor i-a acoperit cu umbra sa. Și iată că din nor a ieșit un glas care zicea: “Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea. Ascultați-L!”.
6Ucenicii, când au auzit, au căzut cu fața la pământ și s-au înspăimântat foarte tare.
7Isus a venit, i-a atins și le-a zis: “Ridicați-vă și nu vă temeți.”
8Ridicându-și ochii, nu au văzut pe nimeni, decât pe Isus singur.
9Pe când se coborau de pe munte, Isus le-a poruncit: “Să nu spuneți nimănui ce ați văzut, până ce Fiul Omului nu va învia din morți.”
10Ucenicii Lui L-au întrebat și I-au zis: “Atunci de ce zic cărturarii că Ilie trebuie să vină mai întâi?”
11Isus le-a răspuns: “ Ilie vine mai întâi și va restabili toate lucrurile;
12dar Eu vă spun că Ilie a venit deja, și ei nu L-au recunoscut, ci i-au făcut ce au vrut. Tot așa și Fiul Omului va suferi din partea lor”.
13Atunci discipolii au înțeles că le vorbea despre Ioan Botezătorul.
14Când au ajuns la mulțime, a venit la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui și I-a zis:
15“Doamne, ai milă de fiul meu, care este epileptic și suferă cumplit, căci de multe ori cade în foc și de multe ori în apă.
16L-am adus la discipolii Tăi și nu au putut să-l vindece.”
17Isus a răspuns: “Neam necredincios și pervers! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi răbda? Aduceți-l aici la Mine!”
18Isus a mustrat demonul și acesta a ieșit din el, iar băiatul a fost vindecat din ceasul acela.
19Atunci ucenicii au venit la Isus în particular și au zis: “De ce n-am putut să-l scoatem afară?”
20El le-a zis: “Din pricina necredinței voastre. Căci vă spun cu adevărat că, dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți spune acestui munte: “Mută-te de aici încolo”, și se va muta; și nimic nu vă va fi imposibil.
21Dar acest fel nu iese decât prin rugăciune și prin post.”
22Pe când stăteau în Galileea, Isus le-a zis: “ Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor
23și ei Îl vor ucide, iar a treia zi va învia.” Le-a părut nespus de rău.
24După ce au ajuns în Capernaum, cei care strângeau monedele de didracma au venit la Petru și i-au zis: “Nu cumva învățătorul tău plătește didracma?”
25El a răspuns: “Ba da.” Când a intrat în casă, Isus l-a anticipat și i-a zis: “ Ce crezi, Simone? De la cine primesc regii pământului taxă sau tribut? De la copiii lor sau de la străini?”.
26Petru i-a zis: “De la străini.” Isus i-a spus: “ De aceea copiii sunt scutiți.
27Dar, ca să nu-i facem să se poticnească, du-te la mare, aruncă un cârlig și ia primul pește care iese la suprafață. Când îi vei deschide gura, vei găsi o monedă de un stater. Ia-o și dă-le-o pentru mine și pentru tine.”