Isaia 15
1Povara Moabului. Deoarece în noapte, Arul Moabului este risipit şi adus la tăcere; deoarece în noapte, Chirul Moabului este risipit şi adus la tăcere.
2El s-a urcat la Bajit şi la Dibon, locurile înalte, pentru a plânge; Moabul va urla pentru Nebo şi pentru Medeba, pe toate capetele lor va fi chelie şi fiecare barbă tăiată.
3Se vor încinge cu pânză de sac pe străzile lor; pe acoperişurile caselor lor şi pe străzile lor fiecare va urla, căzând de plâns.
4Şi Hesbonul va striga, şi Elealeul: vocea lor va fi auzită până la Iahaţ, de aceea soldaţii înarmaţi ai Moabului vor striga; viaţa îi va fi apăsătoare.
5Inima mea va striga pentru Moab; fugarii ei vor fugi la Ţoar, o viţea de trei ani; căci suişul Luhitului cu plâns îl vor urca, pentru că pe calea Horonaimului vor ridica un strigăt al distrugerii.
6Fiindcă apele Nimrimului vor fi pustiite, căci paiul este ofilit, iarba nu mai este, nu este nimic verde.
7De aceea averea pe care au dobândit-o şi cea pe care au strâns-o, o vor duce la pârâul sălciilor.
8Căci strigătul a mers de jur împrejurul graniţelor Moabului; urletul acestuia la Eglaim şi urletul lui la Beer-Elim.
9Căci apele Dimonului vor fi pline de sânge; căci voi aduce mai mult asupra Dimonului, lei asupra celui ce scapă din Moab şi asupra rămăşiţei ţării.