Ezechiel 10
1M-am uitat, și iată că pe cerul care era deasupra capului heruvimilor era ceva ca o piatră de safir; deasupra lor se vedea ceva asemănător cu un chip de scaun de domnie.
2Și Domnul a zis omului aceluia îmbrăcat în haine de in: „Vâră-te între roțile de sub heruvimi, umple-ți mâinile cu cărbunii aprinși care sunt între heruvimi și împrăștie-i peste cetate!” Și el s-a vârât între roți sub ochii mei.
3Heruvimii stăteau în partea dreaptă a casei când s-a vârât omul acela între roți, iar norul a umplut curtea dinăuntru.
4Atunci, slava Domnului s-a ridicat de pe heruvimi și s-a îndreptat spre pragul casei, așa încât Templul s-a umplut de nor și curtea s-a umplut de strălucirea slavei Domnului.
5Vâjâitul aripilor heruvimilor s-a auzit până la curtea de afară, ca glasul Dumnezeului Celui Atotputernic, când vorbește.
6Când a poruncit deci omului aceluia îmbrăcat în haina de in să ia foc dintre roți, dintre heruvimi, omul acesta s-a dus și s-a așezat lângă roți.
7Atunci, un heruvim a întins mâna între heruvimi spre focul care era între heruvimi; a luat foc și l-a pus în mâinile omului aceluia îmbrăcat cu haina de in. Și omul acesta l-a luat și a ieșit afară.
8La heruvimi se vedea ceva ca o mână de om sub aripile lor.
9M-am uitat, și iată că lângă heruvimi erau patru roți; o roată lângă un heruvim și o roată lângă celălalt heruvim, dar roțile acestea străluceau ca o piatră de hrisolit.
10După înfățișare, toate cele patru roți aveau același chip; fiecare roată părea că este în mijlocul altei roți.
11Când mergeau, mergeau de cele patru laturi ale lor și nu se învârteau în mers, ci mergeau încotro mergea capul, fără să se învârtească în mersul lor.
12Tot trupul heruvimilor, spatele lor, mâinile lor și aripile lor erau pline de ochi, ca și cele patru roți dimprejur.
13Am auzit cu urechile mele că roțile erau chemate: „Roți învârtitoare.”
14Fiecare avea patru fețe: fața celui dintâi era o față de heruvim; fața celui de al doilea, o față de om; a celui de al treilea, o față de leu și a celui de al patrulea, o față de vultur.
15Și heruvimii s-au ridicat. Erau făpturile vii pe care le văzusem lângă râul Chebar.
16Când mergeau heruvimii, mergeau și roțile cu ei și când își întindeau heruvimii aripile ca să se înalțe de la pământ, nici roțile nu se depărtau de ei.
17Când se opreau ei, se opreau și ele și când se înălțau ei, se înălțau și ele cu ei, căci duhul făpturilor vii era în ele.
18Slava Domnului a plecat din pragul Templului și s-a așezat pe heruvimi.
19Heruvimii și-au întins aripile și s-au înălțat de pe pământ sub ochii mei; când au plecat ei, au plecat și roțile cu ei. S-au oprit la intrarea porții Casei Domnului spre răsărit, și slava Dumnezeului lui Israel era sus, deasupra lor.
20Erau făpturile vii pe care le văzusem sub Dumnezeul lui Israel, lângă râul Chebar, și am băgat de seamă că erau heruvimi.
21Fiecare avea patru fețe, fiecare avea patru aripi și sub aripile lor era ceva ca o mână de om.
22Dar fețele lor erau ca cele pe care le văzusem la râul Chebar, cu aceeași înfățișare: erau tot ei. Fiecare mergea drept înainte.