Ezechiel 17
1Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
2„Fiul omului, spune o vorbă cu tâlc, spune o pildă casei lui Israel
3și zi: ‘Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: «Un vultur mare, cu aripi lungi, cu aripile întinse, acoperit cu pene pestrițe a venit în Liban și a luat vârful unui cedru.
4A rupt ramura cea mai înaltă a lui, a dus-o într-o țară de negoț și a pus-o într-o cetate de negustori;
5a luat și din sămânța țării și a pus-o într-un pământ roditor; a pus-o lângă o apă mare și a sădit-o ca pe o salcie.
6Lăstarul acesta a crescut și s-a făcut un butuc de viță întins, dar nu prea înalt; vițele îi erau îndreptate spre vultur și rădăcinile erau sub el. Astfel s-a făcut un butuc de viță, a dat lăstari și a făcut mlădițe.
7Mai era însă un alt vultur, mare, cu aripi lungi și cu pene multe. Și iată că, din pământul unde era sădită, vița aceasta și-a întins rădăcinile cu lăcomie spre el și și-a îndreptat ramurile spre el, ca s-o ude mai mult decât pe stratul în care era sădită.
8Vița era sădită într-un pământ bun, lângă o apă mare, așa ca să facă mlădițe, să dea rod și să se facă o viță minunată.
9Spune, zice Domnul, Dumnezeu, îi va merge bine ei oare? Nu-i va smulge vulturul dintâi rădăcinile și-i va tăia rodul, și i se vor usca toate frunzele odrăslite? Se va usca și nu va trebui niciun braț puternic, nici multă lume, ca s-o scoată din rădăcinile ei.
10Iată că este sădită: îi va merge bine? Dacă o va atinge vântul de răsărit, nu se va usca ea oare? Da, se va usca în straturile unde a odrăslit».’”
11Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
12„Spune casei acesteia răzvrătite: ‘Nu știți ce înseamnă aceasta?’ Și spune: ‘Iată, împăratul Babilonului a venit la Ierusalim, a luat pe împăratul și pe căpeteniile lui și i-a dus cu el în Babilon.
13A luat un vlăstar de neam împărătesc, a făcut legământ cu el și l-a pus să jure, dar pe mai-marii țării i-a luat cu el,
14ca împărăția să rămână smerită, să nu se mai poată ridica, ci împăratul să-și țină legământul rămânându-i credincios.
15Dar el s-a răsculat împotriva lui și a trimis soli în Egipt, ca să-i dea cai și un mare număr de oameni. Cel ce a făcut asemenea lucruri va izbuti el oare, va scăpa el oare? Cum să mai scape dacă a rupt legământul?’
16Pe viața Mea, zice Domnul Dumnezeu, că, în țara împăratului care l-a pus să domnească, față de care și-a călcat jurământul și al cărui legământ l-a rupt, lângă el, în mijlocul Babilonului va muri!
17Așa că nici Faraon nu va veni cu o oaste mare și popor mult să-l ajute în război când se vor ridica întărituri și se vor face șanțuri pentru nimicirea multor suflete.
18El a nesocotit jurământul până într-atât că a rupt legământul, ba încă și-a dat mâna și a făcut toate aceste lucruri; nu va scăpa!
19De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeu: ‘Pe viața Mea că, întrucât a nesocotit jurământul făcut în Numele Meu și a rupt legământul Meu, voi face să se întoarcă asupra capului lui lucrul acesta.
20Îmi voi întinde mreaja peste el și va fi prins în lațul Meu. Îl voi duce în Babilon și acolo îl voi judeca pentru abaterea săvârșită de el față de Mine.
21Dar toți fugarii din toate oștile lui vor cădea loviți de sabie, și cei ce vor mai rămâne vor fi risipiți în toate vânturile. Și veți ști că Eu, Domnul, am spus aceste lucruri’.
22Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: ‘Eu Însumi voi lua o rămurea din vârful unui cedru mare și o voi pune la pământ. Voi rupe din vârful ramurilor lui o mlădiță fragedă și o voi sădi pe un munte înalt și ridicat.
23Și anume o voi sădi pe un munte înalt al lui Israel; ea va da lăstari, va aduce rod și se va face un cedru măreț. Păsări de tot felul se vor odihni sub umbra ramurilor lui.
24Și toți copacii de pe câmp vor ști că Eu, Domnul, am pogorât copacul care se înălța și am înălțat copacul care era plecat; că Eu am uscat copacul cel verde și am înverzit copacul cel uscat. Eu, Domnul, am vorbit și voi și face.’” Răsplătirile dumnezeiești