Geneza 45
1Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce-l înconjurau. Și a strigat: „Scoateți afară pe toată lumea.” Și n-a mai rămas nimeni cu Iosif când s-a făcut cunoscut fraților săi.
2A izbucnit într-un plâns așa de tare, că l-au auzit egiptenii și casa lui Faraon.
3Iosif a zis fraților săi: „Eu sunt Iosif! Mai trăiește tatăl meu?” Dar frații lui nu i-au putut răspunde, așa de încremeniți rămăseseră înaintea lui.
4Iosif a zis fraților săi: „Apropiați-vă de mine.” Și ei s-au apropiat. El a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-ați vândut ca să fie dus în Egipt.
5Acum, nu vă întristați și nu fiți mâhniți că m-ați vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viața m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră.
6Iată sunt doi ani de când bântuie foametea în țară și încă cinci ani nu va fi nici arătură, nici seceriș.
7Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânța vie în țară și ca să vă păstreze viața printr-o mare izbăvire.
8Așa că nu voi m-ați trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut ca un tată al lui Faraon, stăpân peste toată casa lui și cârmuitorul întregii țări a Egiptului.
9Grăbiți-vă de vă suiți la tatăl meu și spuneți-i: ‘Așa a vorbit fiul tău Iosif: «Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; pogoară-te la mine și nu zăbovi!
10Vei locui în ținutul Gosen și vei fi lângă mine, tu, fiii tăi și fiii fiilor tăi, oile tale și boii tăi și tot ce este al tău.
11Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete, și astfel nu vei pieri tu, casa ta și tot ce este al tău».’
12Voi vedeți cu ochii voștri și fratele meu Beniamin vede cu ochii lui că eu însumi vă vorbesc.
13Istorisiți tatălui meu toată slava pe care o am în Egipt și tot ce ați văzut și aduceți aici cât mai curând pe tatăl meu.”
14El s-a aruncat de gâtul fratelui său Beniamin și a plâns, și Beniamin a plâns și el de gâtul lui.
15A îmbrățișat, de asemenea, pe toți frații lui, plângând. După aceea, frații lui au stat de vorbă cu el. Întoarcerea fiilor lui Iacov la tatăl lor
16S-a răspândit vestea în casa lui Faraon că au venit frații lui Iosif; lucrul acesta a plăcut lui Faraon și slujitorilor lui.
17Faraon a zis lui Iosif: „Spune fraților tăi: ‘Iată ce să faceți: Încărcați-vă dobitoacele și plecați în țara Canaanului,
18luați pe tatăl vostru și familiile voastre și veniți la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în țara Egiptului și veți mânca grăsimea țării.’
19Ai poruncă să le spui: ‘Așa să faceți! Luați-vă din țara Egiptului care pentru pruncii voștri și pentru nevestele voastre; aduceți pe tatăl vostru și veniți.
20Să nu vă pară rău de ceea ce veți lăsa, căci tot ce este mai bun în țara Egiptului va fi pentru voi’.”
21Fiii lui Israel au făcut așa. Iosif le-a dat care, după porunca lui Faraon; le-a dat și merinde pentru drum.
22Le-a dat la toți haine de schimb, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de sicli de argint și cinci haine de schimb.
23Tatălui său i-a trimis zece măgari încărcați cu ce era mai bun în Egipt și zece măgărițe încărcate cu grâu, pâine și merinde, pentru ca să aibă pe drum.
24Apoi a dat drumul fraților săi, care au plecat, și le-a zis: „Să nu vă certați pe drum.”
25Ei au ieșit din Egipt și au ajuns în țara Canaanului, la tatăl lor Iacov.
26Și i-au spus: „Iosif tot mai trăiește și chiar el cârmuiește toată țara Egiptului.” Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea.
27Când i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif și a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să-l ducă, duhul tatălui lor Iacov s-a înviorat.
28Și Israel a zis: „Destul! Fiul meu Iosif tot mai trăiește! Vreau să mă duc să-l văd înainte de moarte.” Sosirea și așezarea familiei lui Iacov în Egipt