Cântarea Cântărilor 1
1Cântarea cântărilor, făcută de Solomon.
2Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci toate dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul,
3mirodeniile tale au un miros plăcut. Numele tău este ca o mireasmă vărsată. De aceea te iubesc pe tine fetele!
4Trage-mă după tine! Și haidem să alergăm! Împăratul mă duce în odăile lui… Ne vom veseli și ne vom bucura de tine; vom lăuda dezmierdările tale mai mult decât vinul! Pe drept ești iubit.
5Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum sunt corturile Chedarului și cum sunt covoarele lui Solomon.
6Nu vă uitați că sunt așa de negricioasă, căci m-a ars soarele. Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine și m-au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseții mele n-am păzit-o.
7Spune-mi tu, pe care te iubește inima mea, unde îți paști oile, unde te odihnești la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarășilor tăi?
8Dacă nu știi, o tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieși pe urmele oilor și paște-ți iezii lângă colibele păstorilor!
9Cu iapa înhămată la carele lui Faraon te asemăn eu pe tine, scumpa mea.
10Ce frumoși îți sunt obrajii în mijlocul lănțișoarelor de la gât și ce frumos îți este gâtul în mijlocul șirurilor de mărgăritare!
11Îți vom face deci lănțișoare de aur, cu stropituri de argint.
12Cât stă împăratul la masa lui, nardul meu își răspândește mirosul.
13Preaiubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir, care se odihnește între țâțele mele.
14Preaiubitul meu este pentru mine un strugure de măliniță, din viile din En-Ghedi.
15Ce frumoasă ești, iubito, uite ce frumoasă ești, cu ochii tăi de porumbiță! –
16Ce frumos ești, preaiubitule, ce plăcut ești! Verdeața este patul nostru!
17Cedrii sunt grinzile caselor noastre și chiparoșii sunt pardoselele noastre. –