Cântarea Cântărilor 6
1Unde s-a dus preaiubitul tău, tu, cea mai frumoasă printre femei? Unde s-a abătut preaiubitul tău? Ca să îl căutăm împreună cu tine.
2Preaiubitul meu s-a coborât în grădina lui, la paturile de miresme, să pască turmă în grădini şi să adune crini.
3Eu sunt a preaiubitului meu şi preaiubitul meu este al meu; el paşte turmă printre crini.
4Tu eşti minunată, iubita mea, ca Tirţa, frumoasă ca Ierusalimul, înfricoşătoare ca o armată cu steaguri.
5Întoarce-ţi ochii de la mine, căci m-au cucerit; părul tău este ca o turmă de capre care se arată din Galaad.
6Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi, venite de la scăldare, toate cu miei gemeni şi niciuna nu este stearpă între ele.
7Ca o bucată de rodie sunt tâmplele tale între şuviţele tale.
8Sunt şaizeci de împărătese şi optzeci de concubine şi fecioare fără număr.
9Porumbiţa mea, neîntinata mea este doar una; ea este singură la mama ei, ea este alegerea dintâi a celei ce a născut-o. Fiicele au văzut-o şi au binecuvântat-o; da, împărătesele şi concubinele şi ele au lăudat-o.
10Cine este ea, care se iveşte ca dimineaţa, frumoasă ca luna, senină ca soarele şi înfricoşătoare ca o armată cu steaguri?
11Am coborât în grădina nucilor, să văd fructele văii şi să văd dacă viţa a înflorit şi rodiile au înmugurit.
12Înainte de a-mi da seama, sufletul meu m-a făcut precum carele lui Aminadib.
13Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito! Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim! Ce veţi vedea în Sulamita? Cum ar fi jocul a două armate.