Cântarea Cântărilor 7
1Cât de minunate sunt picioarele tale cu sandale, fiică de prinţ! Rotunjimile coapselor tale sunt ca bijuterii, lucrarea mâinilor unui meşteşugar iscusit.
2Buricul tău este ca o cupă rotundă, căruia nu îi lipseşte licoarea; pântecele tău o movilă de grâu înconjurată cu crini.
3Cei doi sâni ai tăi sunt ca două căprioare tinere ce sunt gemene.
4Gâtul tău este ca un turn de fildeş; ochii tăi precum iazurile în Hesbon, de lângă poarta Batrabimului; nasul tău este ca turnul Libanului care priveşte spre Damasc.
5Capul tău, peste tine, este precum Carmelul, şi părul capului tău ca purpura; împăratul este ţinut în galeriile tale.
6Cât de frumoasă şi cât de plăcută eşti tu, iubirea mea, pentru desfătări!
7Această statură a ta este ca un palmier şi sânii tăi ca ciorchini de struguri.
8Am spus: Mă voi urca în palmier, îi voi apuca crengile; acum de asemenea sânii tăi vor fi ca ciorchinii viţei şi mirosul feţei tale ca mere;
9Şi cerul gurii tale, pentru preaiubitul meu, ca cel mai bun vin care curge cu dulceaţă, făcând buzele celor adormiţi să vorbească.
10Eu sunt a preaiubitului meu şi dorinţa lui este spre mine.
11Vino, preaiubitul meu, să mergem în câmp; să găzduim în sate.
12Să ne urcăm devreme la vii; să vedem dacă viţa înfloreşte, dacă floarea strugurilor se arată şi dacă rodiile înmuguresc; acolo îţi voi da iubirile mele.
13Mandragorele răspândesc miros şi la porţile noastre sunt tot felul de fructe plăcute, noi şi vechi, pe care le-am păstrat pentru tine, preaiubitul meu.