Psalmi 1
1Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioșilor și în calea păcătoșilor nu a stat și pe scaunul hulitorilor n-a șezut;
2Ci în legea Domnului e voia lui și la legea Lui va cugeta ziua și noaptea.
3Și va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa și frunza lui nu va cădea și toate câte va face vor spori.
4Nu sunt așa necredincioșii, nu sunt așa! Ci ca praful ce-l spulberă vântul de pe fața pământului.
5De aceea nu se vor ridica necredincioșii la judecată, nici păcătoșii în sfatul drepților.
6Că știe Domnul calea drepților, iar calea necredincioșilor va pieri. ==Psalmul 2==
7Pentru ce s-au întărâtat neamurile și popoarele au cugetat deșertăciuni?
8S-au ridicat împărații pământului și căpeteniile s-au adunat împreună împotriva Domnului și a unsului Său, zicând:
9„Să rupem legăturile lor și să lepădăm de la noi jugul lor.”
10Cel ce locuiește în ceruri va râde de dânșii și Domnul îi va batjocori pe ei!
11Atunci va grăi către ei întru urgia Lui și întru mânia Lui îi va tulbura pe ei;
12Iar Eu sunt pus împărat de El peste Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului.
13Domnul a zis către Mine: "Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut!
14Cere de la Mine și-Ți voi da neamurile moștenirea Ta și stăpânirea Ta marginile pământului.
15Le vei paște pe ele cu toiag de fier; ca pe vasul olarului le vei zdrobi!"
16Și acum împărați înțelegeți! Învățați-vă toți, care judecați pământul!
17Slujiți Domnului cu frică și vă bucurați de El cu cutremur.
18Luați învățătură, ca nu cumva să Se mânie Domnul și să pieriți din calea cea dreaptă, când se va aprinde degrab mânia Lui! Fericiți toți cei ce nădăjduiesc în El. ==Psalmul 3==
19Doamne, cât s-au înmulțit cei ce mă necăjesc! Mulți se scoală asupra mea;
20Mulți zic sufletului meu: "Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui! "
21Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu ești, slava mea și Cel ce înalți capul meu.
22Cu glasul meu către Domnul am strigat și m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui.
23Eu m-am culcat și am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.
24Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară.
25Scoală, Doamne, mântuiește-mă, Dumnezeul meu, că Tu ai bătut pe toți cei ce mă vrăjmășesc în deșert; dinții păcătoșilor ai zdrobit.
26A Domnului este mântuirea și peste poporul Tău, binecuvântarea Ta. ==Psalmul 4==
27Când Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptății mele! Întru necaz m-ai desfătat! Milostivește-Te spre mine și ascultă rugăciunea mea.
28Fiii oamenilor, până când grei la inimă? Pentru ce iubiți deșertăciunea și căutați minciuna?
29Să știți că minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său; Domnul mă va auzi când voi striga către Dânsul.
30Mâniați-vă, dar nu greșiți; de cele ce ziceți în inimile voastre, întru așternuturile voastre, vă căiți.
31Jertfiți jertfa dreptății și nădăjduiți în Domnul.
32Mulți zic: "Cine ne va arăta nouă cele bune?" Dar s-a însemnat peste noi lumina feței Tale, Doamne!
33Dat-ai veselie în inima mea, mai mare decât veselia pentru rodul lor de grâu, de vin și de untdelemn ce s-a înmulțit.
34Cu pace, așa mă voi culca și voi adormi, că Tu, Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai așezat. ==Psalmul 5==
35Graiurile mele ascultă-le, Doamne! Înțelege strigarea mea!
36Ia aminte la glasul rugăciunii mele, Împăratul meu și Dumnezeul meu, căci către Tine, mă voi ruga, Doamne!
37Dimineața vei auzi glasul meu; dimineața voi sta înaintea Ta și mă vei vedea.
38Că Tu ești Dumnezeu, Care nu voiești fărădelegea, nici nu va locui lângă Tine cel ce viclenește.
39Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toți cei ce lucrează fără de lege.
40Pierde-vei pe toți cei ce grăiesc minciuna; pe ucigaș și pe viclean îl urăște Domnul.
41Iar eu, întru mulțimea milei Tale, voi intra în casa Ta, închina-mă-voi spre sfânt locașul Tău, întru frica Ta.
42Doamne, povățuiește-mă întru dreptatea Ta din pricina dușmanilor mei! Îndreptează înaintea mea calea Ta.
43Că nu este în gura lor adevăr, inima lor este deșartă; groapă deschisă grumazul lor, cu limbile lor viclenesc.
44Judecă-i pe ei, Dumnezeule; să cadă din sfaturile lor; după mulțimea nelegiuirilor lor, alungă-i pe ei, că Te-au amărât, Doamne,
45și să se veselească toți cei ce nădăjduiesc întru Tine; în veac se vor bucura și le vei fi lor sălaș și se vor lăuda cu Tine toți cei ce iubesc numele Tău.
46Că Tu vei binecuvânta pe cel drept, Doamne, căci cu arma bunei voiri ne-ai încununat pe noi. ==Psalmul 6==
47Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerți.
48Miluiește-mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele;
49Și sufletul meu s-a tulburat foarte și Tu, Doamne, până când?
50Întoarce-Te, Doamne; izbăvește sufletul meu, mântuiește-mă, pentru mila Ta.
51Că nu este întru moarte cel ce Te pomenește pe Tine. Și în iad cine Te va lăuda pe Tine?
52Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele așternutul meu voi uda.
53Tulburatu-s-a de supărare ochiul meu, îmbătrânit-am între toți vrăjmașii mei.
54Depărtați-vă de la mine toți cei ce lucrați fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele.
55Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea mea a primit.
56Să se rușineze și să se tulbure foarte toți vrăjmașii mei; să se întoarcă și să se rușineze foarte degrab. ==Psalmul 7==
57Doamne, Dumnezeul meu, în Tine am nădăjduit. Mântuiește-mă de toți cei ce mă prigonesc și mă izbăvește,
58Ca nu cumva să răpească sufletul meu ca un leu, nefiind cine să mă izbăvească, nici cine să mă mântuiască.
59Doamne, Dumnezeul meu, de am făcut aceasta, de este nedreptate în mâinile mele,
60De am răsplătit cu rău celor ce mi-au făcut mie rău și de am jefuit pe vrăjmașii mei fără temei,
61Să prigonească vrăjmașul sufletul meu și să-l prindă, să calce la pământ viața mea și mărirea mea în țărână să o așeze.
62Scoală-Te, Doamne, întru mânia Ta, înalță-Te până la hotarele vrăjmașilor mei; scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca cu care ai poruncit
63Și adunare de popoare Te va înconjura și peste ea la înălțime Te întoarce.
64Domnul va judeca pe popoare; judecă-mă, Doamne, după dreptatea mea și după nevinovăția mea.
65Sfârșească-se răutatea păcătoșilor și întărește pe cel drept, Cel ce cerci inimile și rărunchii, Dumnezeule drepte.
66Ajutorul meu de la Dumnezeu, Cel ce mântuiește pe cei drepți la inimă.
67Dumnezeu este judecător drept, tare și îndelung-răbdător și nu se mânie în fiecare zi.
68De nu vă veți întoarce, sabia Sa o va luci, arcul Său l-a încordat și l-a pregătit
69Și în el a gătit unelte de moarte; săgețile Lui pentru cei ce ard le-a lucrat.
70Iată a poftit nedreptatea, a zămislit silnicia și a născut nelegiuirea.
71Groapă a săpat și a adâncit-o și va cădea în groapa pe care a făcut-o.
72Să se întoarcă nedreptatea lui pe capul lui și pe creștetul lui silnicia lui să se coboare.
73Lăuda-voi pe Domnul după dreptatea Lui și voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt. ==Psalmul 8==
74Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul! Că s-a înălțat slava Ta, mai presus de ceruri.
75Din gura pruncilor și a celor ce sug ai săvârșit laudă, pentru vrăjmașii Tăi, ca să amuțești pe vrăjmaș și pe răzbunător.
76Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna și stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic:
77Ce este omul că-ți amintești de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?
78Micșoratu-l-ai pe dânsul cu puțin față de îngeri, cu mărire și cu cinste l-ai încununat pe el.
79Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui.
80Oile și boii, toate; încă și dobitoacele câmpului;
81Păsările cerului și peștii mării, cele ce străbat cărările mărilor.
82Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul! ==Psalmul 9==
83Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
84Veseli-mă-voi și mă voi bucura de Tine; cânta-voi numele Tău, Preaînalte.
85Când se vor întoarce vrăjmașii mei înapoi, slăbi-vor și vor pieri de la fața Ta!
86Că ai făcut judecata mea și dreptatea mea; șezut-ai pe scaun, Cel ce judeci cu dreptate.
87Certat-ai neamurile și au pierit nelegiuiții; stins-ai numele lor în veac și în veacul veacului.
88Vrăjmașului i-au lipsit de tot săbiile și cetățile i le-ai sfărâmat; pierit-a pomenirea lor în sunet.
89Iar Domnul rămâne în veac; gătit-a scaunul Lui de judecată
90Și El va judeca lumea; cu dreptate va judeca popoarele.
91Și a fost Domnul scăpare săracului, ajutor la vreme potrivită în necazuri.
92Să nădăjduiască în Tine cei ce cunosc numele Tău, că n-ai părăsit pe cei ce Te caută pe Tine, Doamne!
93Cântați Domnului, Celui ce locuiește în Sion, vestiți între neamuri faptele Lui.
94Că Cel ce răzbună sângele lor și-a adus aminte. N-a uitat strigătul săracilor.
95Miluiește-mă, Doamne! Vezi smerenia mea, de către vrăjmașii mei, Cel ce mă înalți din porțile morții,
96Ca să vestesc toate laudele Tale, în porțile fiicei Sionului; veseli-mă-voi de mântuirea Ta!
97Căzut-au neamurile în groapa pe care au făcut-o; în cursa aceasta, pe care au ascuns-o, s-a prins piciorul lor.
98Se cunoaște Domnul când face judecată! Întru faptele mâinilor lui s-a prins păcătosul.
99Să se întoarcă păcătoșii în iad; toate neamurile care uită pe Dumnezeu.
100Că nu până în sfârșit va fi uitat săracul, iar răbdarea săracilor în veac nu va pieri.
101Scoală-Te, Doamne, să nu se întărească omul; să fie judecate neamurile înaintea Ta!
102Pune, Doamne, legiuitor peste ele, ca să cunoască neamurile că oameni sunt.
103Pentru ce, Doamne, stai departe? Pentru ce treci cu vederea la vreme de necaz?
104Când se mândrește necredinciosul, se aprinde săracul; se prind în sfaturile pe care le gândesc.
105Că se laudă păcătosul cu poftele sufletului lui, iar cel ce face strâmbătate, pe sine se binecuvintează.
106Întărâtat-a cel păcătos pe Domnul, după mulțimea mâniei lui; nu-L va căuta; nu este Dumnezeu înaintea lui.
107Spurcate sunt căile lui în toată vremea; lepădate sunt judecățile Tale de la fața lui, peste toți vrăjmașii lui va stăpâni.
108Că a zis întru inima sa: Nu mă voi clinti din neam în neam, rău nu-mi va fi.
109Gura lui e plină de blestem, de amărăciune și de vicleșug; sub limba lui osteneală și durere.
110Stă la pândă în ascuns cu cei bogați ca să ucidă pe cel nevinovat; ochii lui spre cel sărac privesc.
111Pândește din ascunziș, ca leul din culcușul său; pândește ca să apuce pe sărac, pândește pe sărac ca să-l tragă la el.
112În lanțul lui îl va smeri; se va pleca și va cădea asupra lui, când va stăpâni pe cei săraci.
113Că a zis în inima lui: "Uitat-a Dumnezeu! Întors-a fața Lui, ca să nu vadă până în sfârșit!"
114Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit!
115Pentru ce a mâniat necredinciosul pe Dumnezeu? Că a zis în inima lui: Domnul nu va cerceta!
116Vezi, pentru că Tu privești la necazuri și la durere, ca să le iei în mâinile Tale; căci în Tine se încrede săracul, iar orfanului Tu i-ai fost ajutor.
117Zdrobește brațul celui păcătos și rău, păcatul lui va fi căutat și nu se va afla.
118Împărăți-va Domnul în veac și în veacul veacului! Pieriți neamuri din pământul Lui.
119Dorința săracilor a auzit-o Domnul; la râvna inimii lor a luat aminte urechea Ta.
120Judecă pe sărac și pe smerit, ca să nu se mai mândrească omul pe pământ. ==Psalmul 10==
121În Domnul am nădăjduit. Cum veți zice sufletului meu: "Mută-te în munți, ca o pasăre?"
122Că iată păcătoșii au încordat arcul, au gătit săgeți în tolbă, ca să săgeteze în întuneric pe cei drepți la inimă.
123Că au surpat ceea ce ai așezat; dar dreptul ce a făcut?
124Domnul este în locașul cel sfânt al Său, Domnul în cer are scaunul Său. Ochii Lui spre sărac privesc, genele Lui cercetează pe fiii oamenilor.
125Domnul cercetează pe cel drept și pe cel necredincios; iar pe cel ce iubește nedreptatea îl urăște sufletul Său.
126Va ploua peste păcătoși lațuri, foc și pucioasă; iar suflare de vifor este partea paharului lor.
127Că drept este Domnul și dreptatea a iubit și fața Lui spre cel drept privește. ==Psalmul 11==
128Mântuiește-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s-a împuținat adevărul de la fiii oamenilor.
129Deșertăciuni a grăit fiecare către aproapele său, buze viclene în inimă și în inimă rele au grăit.
130Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene și limba cea plină de mândrie.
131Pe cei ce au zis: "Cu limba noastră ne vom mări, căci buzele noastre la noi sunt; cine ne este Domn?"
132Pentru necazul săracilor și suspinul nenorociților, acum Mă voi scula, zice Domnul; le voi aduce lor mântuirea și le voi vorbi pe față.
133Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint lămurit în foc, curățat de pământ, curățat de șapte ori.
134Tu, Doamne, ne vei păzi și ne vei feri de neamul acesta în veac.
135Căci, atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiții mișună pretutindeni. ==Psalmul 12==
136Până când, Doamne, mă vei uita până în sfârșit? Până când vei întoarce fata Ta de la mine?
137Până când voi grămădi gânduri în sufletul meu, durere în inima mea ziua și noaptea?
138Până când se va înălța vrăjmașul meu împotriva mea?
139Caută, auzi-mă, Doamne, Dumnezeul meu, luminează ochii mei, ca nu cumva să adorm întru moarte,
140Ca nu cumva să zică vrăjmașul meu: "Întăritu-m-am asupra lui". Cei ce mă necăjesc se vor bucura de mă voi clătina.
141Iar eu spre mila Ta am nădăjduit; bucura-se-va inima mea de mântuirea Ta; cânta-voi Domnului, Celui ce mi-a făcut bine și voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt. ==Psalmul 13==
142Zis-a cel nebun în inima sa: "Nu este Dumnezeu!" Stricatu-s-au oamenii și urâți s-au făcut întru îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.
143Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înțelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu.
144Toți s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.
145Oare, nu se vor înțelepți toți cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănâncă pe poporul Meu ca pâinea, pe Domnul nu L-au chemat.
146Acolo s-au temut de frică, unde nu era frică, că Dumnezeu este cu neamul drepților.
147Săracul nădăjduiește în Domnul și voi ați râs de nădejdea lui, zicând: Cine va da din Sion mântuire lui Israel?
148Dar când va întoarce Domnul pe cei robiți ai poporului Său, bucura-se-va Iacob și se va veseli Israel. ==Psalmul 14==
149Doamne, cine va locui în locașul Tău și cine se va sălășlui în muntele cel sfânt al Tău?
150Cel ce umblă fără prihană și face dreptate, cel ce are adevărul în inima sa,
151Cel ce n-a viclenit cu limba, nici n-a făcut rău împotriva vecinului său și ocară n-a rostit împotriva aproapelui său.
152Defăimat să fie înaintea Lui "cel ce viclenește, iar pe cei ce se tem de Domnul îi slăvește; cel ce se jură aproapelui său și nu se leapădă,
153Argintul său nu l-a dat cu camătă și daruri împotriva celor nevinovați n-a luat. Cel ce face acestea nu se va clătina în veac. ==Psalmul 15==
154Păzește-mă, Doamne, că spre Tine am nădăjduit.
155Zis-am Domnului: "Domnul meu ești Tu, că bunătățile mele nu-ți trebuie".
156Prin sfinții care sunt pe pământul Lui minunată a făcut Domnul toată voia întru ei.
157Înmulțitu-s-au slăbiciunile celor ce aleargă după alți dumnezei. Nu voi lua parte la adunările lor cu jertfe de sânge, nici nu voi pomeni numele lor pe buzele mele.
158Domnul este partea moștenirii mele și a paharului meu. Tu ești Cel care îmi așezi mie iarăși moștenirea mea.
159Sorții mi-au căzut între cei puternici, că moștenirea mea este puternică.
160Binecuvânta-voi pe Domnul, Cel ce m-a înțelepțit; la aceasta și noaptea mă îndeamnă inima mea.
161Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este ca să nu mă clatin.
162Pentru aceasta s-a veselit inima mea și s-a bucurat limba mea, dar încă și trupul meu va sălășlui întru nădejde.
163Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea.
164Cunoscute mi-ai făcut căile vieții; umplea-mă-vei de veselie cu fața Ta, și la dreapta Ta de frumuseți veșnice mă vei sătura. ==Psalmul 16==
165Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, ascultă rugăciunea mea, din buze fără de viclenie.
166De la fața Ta judecata mea să iasă, ochii mei să vadă cele drepte.
167Cercetat-ai inima mea, noaptea ai cercetat-o; cu foc m-ai lămurit, dar nu s-a aflat întru mine nedreptate.
168Ca să nu grăiască gura mea lucruri omenești, pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre.
169Îndreaptă picioarele mele în cărările Tale, ca să nu șovăie pașii mei.
170Eu am strigat, că m-ai auzit Dumnezeule; pleacă urechea Ta către mine și auzi cuvintele mele.
171Minunate fă milele Tale, Cel ce mântuiești pe cei ce nădăjduiesc în Tine de cei ce stau împotriva dreptei Tale.
172Păzește-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor; cu acoperământul aripilor Tale acoperă-mă
173De fața necredincioșilor care mă necăjesc pe mine. Vrăjmașii mei sufletul meu l-au cuprins;
174Cu grăsime inima lor și-au încuiat, gura lor a grăit mândrie.
175Izgonindu-mă acum m-au înconjurat, ochii lor și-au ațintit ca să mă plece la pământ.
176Apucatu-m-au ca un leu gata de pradă, ca un pui de leu ce locuiește în ascunzișuri.
177Scoală-Te, Doamne, întâmpină-i pe ei și împiedică-i! Izbăvește sufletul meu de cel necredincios, cu sabia Ta.
178Doamne, desparte-mă de oamenii acestei lumi, ce-și iau partea în viață, căci s-a umplut pântecele lor de bunătățile Tale; săturatu-s-au fiii lor și au lăsat rămășițele pruncilor.
179Iar eu întru dreptate mă voi arăta feței Tale, sătura-mă-voi când se va arăta slava Ta. ==Psalmul 17==
180Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea. Domnul este întărirea mea și scăparea mea și izbăvitorul meu,
181Dumnezeul meu, ajutorul meu și voi nădăjdui spre Dânsul,
182Apărătorul meu și puterea mântuirii mele și sprijinitorul meu.
183Lăudând voi chema pe Domnul și de vrăjmașii mei mă voi izbăvi.
184Cuprinsu-m-au durerile morții și râurile fărădelegii m-au tulburat.
185Durerile iadului m-au înconjurat; întâmpinatu-m-au lațurile morții.
186Și când mă necăjeau am chemat pe Domnul și către Dumnezeul meu am strigat.
187Auzit-a din locașul Lui cel sfânt glasul meu și strigarea mea, înaintea Lui, va intra în urechile Lui.
188și s-a clătinat și s-a cutremurat pământul și temeliile munților s-au tulburat și s-au clătinat că S-a mâniat pe ele Dumnezeu.
189Întru mânia Lui fum s-a ridicat și pară de foc de la fața Lui, cărbuni aprinși de la El.
190Și a plecat cerurile și S-a coborât și negură era sub picioarele Lui.
191Și S-a suit pe heruvimi și a zburat; zburat-a pe aripile vântului.
192Și și-a pus întunericul acoperământ, împrejurul Lui cortul Lui, apă întunecoasă în norii văzduhului.
193De strălucirea feței Lui norii au fugit, glasul Lui prin grindină și cărbuni de foc.
194Și a tunat din cer Domnul și Cel Preaînalt a dat glasul Său.
195Trimis-a săgeți și i-a risipit pe ei, și fulgere a înmulțit și i-a tulburat pe ei.
196Și s-au arătat izvoarele apelor și s-au descoperit temeliile lumii,
197De certarea Ta, Doamne, de suflarea Duhului mâniei Tale.
198Trimis-a din înălțime și m-a luat, ridicatu-m-a din ape multe.
199Izbăvește-mă de vrăjmașii mei cei tari și de cei ce mă urăsc pe mine, că s-au întărit mai mult decât mine.
200Întâmpinatu-m-au ei în ziua necazului meu, dar Domnul a fost întărirea mea
201Și m-a scos la loc larg, m-a izbăvit, că m-a voit.
202Și îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, și după curăția mâinilor mele îmi va răsplăti mie,
203Că am păzit căile Domnului și n-am fost necredincios Dumnezeului meu.
204Că toate judecățile Lui sunt înaintea mea, și îndreptările Lui nu s-au depărtat de la mine.
205Și voi fi fără prihană cu Dânsul, și mă voi păzi de fărădelegea mea.
206Și îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, și după curăția mâinilor mele înaintea ochilor Lui.
207Cu cel cuvios, cuvios vei fi; și cu omul nevinovat, nevinovat vei fi.
208Și cu cel ales, ales vei fi; și cu cel îndărătnic Te vei îndărătnici.
209Că Tu pe poporul cel smerit îl vei mântui, și ochii mândrilor îi vei smeri.
210Că Tu vei aprinde făclia mea, Doamne; Dumnezeul meu, vei lumina întunericul meu.
211Căci cu Tine mă voi izbăvi de ispită, și cu Dumnezeul meu voi trece zidul.
212Dumnezeul meu, fără prihană este calea Lui, cuvintele Domnului în foc lămurite; scut este tuturor celor ce nădăjduiesc în El.
213Că cine este Dumnezeu afară de Domnul? Și cine este Dumnezeu afară de Dumnezeul nostru?
214Dumnezeu, Cel ce mă încinge cu putere, și a pus fără prihană calea mea.
215Cel ce face picioarele mele ca ale cerbului și peste cele înalte mă pune.
216Cel ce întărești mâinile mele în vreme de război, și ai pus arc de aramă în brațele mele.
217Și mi-ai dat mie scutul mântuirii mele și dreapta Ta m-a sprijinit.
218Și certarea Ta m-a îndreptat până în sfârșit, și certarea Ta însăși mă va învăța.
219Lărgit-ai pașii mei sub mine, și n-au slăbit picioarele mele.
220Urmări-voi pe vrăjmașii mei și-i voi prinde pe dânșii și nu mă voi întoarce până ce se vor sfârși.
221Îi voi zdrobi pe ei și nu vor putea să stea, cădea-vor sub picioarele mele.
222Și m-ai încins cu putere spre război și ai împiedicat pe toți cei ce se sculau împotriva mea.
223Și pe vrăjmașii mei i-ai făcut să fugă, iar pe cei ce mă urăsc pe mine i-ai nimicit.
224Strigat-au către Domnul, și nu era cel ce mântuiește; și nu i-a auzit pe ei.
225Și-i voi sfărâma pe ei ca praful în fața vântului, ca tina ulițelor îi voi zdrobi pe ei.
226Izbăvește-mă de răzvrătirile poporului; pusu-m-ai căpetenie neamurilor.
227Poporul pe care nu l-am cunoscut mi-a slujit mie. Cu auzul urechii m-a auzit.
228Fiii străini m-au mințit pe mine. Fiii străini au îmbătrânit și au șchiopătat din cărările lor.
229Viu este Domnul și binecuvântat este Dumnezeul meu, și să se înalțe Dumnezeul mântuirii mele.
230Dumnezeule, Cel ce mi-ai dat izbânda și mi-ai supus popoarele; Izbăvitorul meu de vrăjmașii cei furioși,
231De la cei ce se ridică împotriva mea, înalță-mă, de omul nedrept izbăvește-mă.
232Pentru aceasta Te voi lăuda între neamuri, Doamne, și numele Tău îl voi cânta.
233Cel ce mărești mântuirea împăratului Tău și faci milă unsului Tău, lui David și seminției lui până în veac. ==Psalmul 18==
234Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.
235Ziua zilei spune cuvânt, și noaptea nopții vestește știință.
236Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale căror glasuri să nu se audă.
237În tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor.
238În soare și-a pus locașul său; și el este ca un mire ce iese din cămara sa.
239Bucura-se-va ca un uriaș, care aleargă drumul lui.
240De la marginea cerului ieșirea lui, și oprirea lui până la marginea cerului; și nu este cine să se ascundă de căldura lui.
241Legea Domnului este fără prihană, întoarce sufletele; mărturia Domnului este credincioasă, înțelepțește pruncii;
242Judecățile Domnului sunt drepte, veselesc inima; porunca Domnului este strălucitoare, luminează ochii.
243Frica de Domnul este curată, rămâne în veacul veacului. Judecățile Domnului sunt adevărate, toate îndreptățite.
244Dorite sunt mai mult decât aurul, și decât piatra cea de mare preț; și mai dulci decât mierea și fagurele.
245Că robul Tău le păzește pe ele, și răsplătire multă are.
246Greșelile cine le va pricepe? De cele ascunse ale mele curățește-mă
247Și de cele străine ferește pe robul Tău; de nu mă vor stăpâni, atunci fără prihană voi fi și mă voi curăți de păcat mare.
248Și vor bineplăcea cuvintele gurii mele și cugetul inimii mele înaintea Ta pururea; Doamne, Ajutorul meu și Izbăvitorul meu. ==Psalmul 19==
249Să te audă Domnul în ziua necazului și să te apere numele Dumnezeului lui Iacob.
250Trimită ție ajutor din locașul Său cel sfânt și din Sion să te sprijinească pe tine.
251Pomenească toată jertfa ta și arderea de tot a ta bineplăcută să-I fie.
252Dea ție Domnul după inima ta și tot sfatul tău să-l plinească.
253Bucura-ne-vom de mântuirea ta și întru numele Dumnezeului nostru ne vom mări. Plinească Domnul toate cererile tale.
254Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe unsul Său, cu puterea dreptei Sale.
255Îl va auzi pe dânsul din cerul cel sfânt al Lui.
256Unii se laudă cu căruțele lor, alții cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru.
257Aceștia s-au împiedicat și au căzut, iar noi ne-am sculat și ne-am îndreptat.
258Doamne, mântuiește pe împăratul și ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema. ==Psalmul 20==
259Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul și întru mântuirea Ta se va bucura foarte.
260După dorirea inimii lui i-ai dat lui, și de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe el.
261Că l-ai întâmpinat pe el cu binecuvântările bunătății, pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă.
262Viață a cerut de la Tine și i-ai dat lui lungime de zile în veacul veacului.
263Mare este slava lui întru mântuirea Ta, slavă și mare cuviință vei pune peste el.
264Că îi vei da lui binecuvântare în veacul veacului, îl vei veseli pe dânsul întru bucurie cu fața Ta.
265Că împăratul nădăjduiește în Domnul și întru mila Celui Preaînalt nu se va clinti.
266Află-se mâna Ta peste toți vrăjmașii Tăi, dreapta Ta să afle pe toți cei ce Te urăsc pe Tine.
267Îi vei pune pe ei ca un cuptor de foc în vremea arătării Tale;
268Domnul întru mânia Sa îi va tulbura pe ei, și-i va mânca pe ei focul.
269Rodul lor de pe pământ îl vei pierde și sămânța lor dintre fiii oamenilor.
270Că au gândit rele împotriva Ta, au cugetat sfaturi care nu vor putea să stea.
271Că îi vei pune pe ei pe fugă și cu arcul Tău vei ținti capul lor.
272Înalță-Te, Doamne, întru tăria Ta, cânta-vom și vom lăuda puterile Tale. ==Psalmul 21==
273Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit? Departe sunt de mântuirea mea cuvintele greșelilor mele.
274Dumnezeul meu, striga-voi ziua și nu vei auzi, și noaptea și nu Te vei gândi la mine.
275Iar Tu întru cele sfinte locuiești, lauda lui Israel.
276În Tine au nădăjduit părinții noștri, nădăjduit-au în Tine și i-ai izbăvit pe ei.
277Către Tine au strigat și s-au mântuit, în Tine au nădăjduit și nu s-au rușinat.
278Iar eu sunt vierme și nu om, ocara oamenilor și defăimarea poporului.
279Toți cei ce m-au văzut m-au batjocorit, grăit-au cu buzele, clătinat-au capul zicând:
280"Nădăjduit-a spre Domnul, izbăvească-l pe el, mântuiască-l pe el, că-l voiește pe el".
281Că Tu ești Cel ce m-ai scos din pântece, nădejdea mea, de la sânul maicii mele.
282Spre Tine m-am aruncat de la naștere, din pântecele maicii mele Dumnezeul meu ești Tu.
283Nu Te depărta de la mine, că necazul este aproape, și nu este cine să-mi ajute.
284Înconjuratu-m-au viței mulți, tauri grași m-au împresurat.
285Deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce răpește și răcnește.
286Ca apa m-am vărsat și s-au risipit toate oasele mele.
287Făcutu-s-a inima mea ca ceara ce se topește în mijlocul pântecelui meu.
288Uscatu-s-a ca un vas de lut tăria mea, și limba mea s-a lipit de cerul gurii mele și în țărâna morții m-ai coborât.
289Că m-au înconjurat câini mulți, adunarea celor vicleni m-a împresurat.
290Străpuns-au mâinile mele și picioarele mele.
291Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau și se uitau la mine.
292Împărțit-au hainele mele loruși și pentru cămașa mea au aruncat sorți.
293Iar Tu, Doamne, nu depărta ajutorul Tău de la mine, spre sprijinul meu ia aminte.
294Izbăvește de sabie sufletul meu și din gheara câinelui viața mea.
295Izbăvește-mă din gura leului și din coarnele taurilor smerenia mea.
296Spune-voi numele Tău fraților mei; în mijlocul adunării Te voi lăuda, zicând:
297Cei ce vă temeți de Domnul, lăudați-L pe El, toată seminția lui Iacob slăviți-L pe El!
298Să se teamă de Dânsul toată seminția lui Israel.
299Că n-a defăimat, nici n-a lepădat ruga săracului,
300Nici n-a întors fala Lui de la mine și când am strigat către Dânsul, m-a auzit.
301De la Tine este lauda mea în adunare mare, rugăciunile mele le voi face înaintea celor ce se tem de El.
302Mânca-vor săracii și se vor sătura și vor lăuda pe Domnul, iar cei ce-L caută pe Dânsul vii vor fi inimile lor în veacul veacului.
303Își vor aduce aminte și se vor întoarce la Domnul toate marginile pământului.
304Și se vor închina înaintea Lui toate semințiile neamurilor.
305Că a Domnului este împărăția și El stăpânește peste neamuri.
306Mâncat-au și s-au închinat toți grașii pământului, înaintea Lui vor cădea toți cei ce se coboară în pământ.
307Și sufletul meu în El viază, și seminția mea va sluji Lui.
308Se va vesti Domnului neamul ce va să vină. Și vor vesti dreptatea Lui poporului ce se va naște și ce a făcut Domnul. ==Psalmul 22==
309Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi.
310La loc de pășune, acolo m-a sălășluit; la apa odihnei m-a hrănit.
311Sufletul meu l-a întors, povățuitu-m-a pe căile dreptății, pentru numele Lui.
312Că de voi și umbla în mijlocul morții, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine ești.
313Toiagul Tău și varga Ta, acestea m-au mângâiat.
314Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu și paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic.
315Și mila Ta mă va urma în toate zilele vieții mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile. ==Psalmul 23==
316Al Domnului este pământul și plinirea lui; lumea și toți cei ce locuiesc în ea.
317Acesta pe mări l-a întemeiat pe el și pe râuri l-a așezat pe el.
318Cine se va sui în muntele Domnului Și cine va sta în locul cel sfânt al Lui?
319Cel nevinovat cu mâinile și curat cu inima, care n-a luat în deșert sufletul său și nu s-a jurat cu vicleșug aproapelui său.
320Acesta va lua binecuvântare de la Domnul și milostenie de la Dumnezeu, Mântuitorul său.
321Acesta este neamul celor ce-L caută pe Domnul, al celor ce caută fața Dumnezeului lui Iacob.
322Ridicați, căpetenii, porțile voastre și vă ridicați porțile cele veșnice și va intra Împăratul slavei.
323Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul Cel tare și puternic, Domnul Cel tare în război.
324Ridicați, căpetenii, porțile voastre și vă ridicați porțile cele veșnice și va intra Împăratul slavei.
325Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei. ==Psalmul 24==
326Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu, Dumnezeul meu.
327Spre Tine am nădăjduit, să nu fiu rușinat în veac, nici să râdă de mine vrăjmașii mei.
328Pentru că toți cei ce Te așteaptă pe Tine nu se vor rușina; să se rușineze toți cei ce fac fărădelegi în deșert.
329Căile Tale, Doamne, arată-mi, și cărările Tale mă învață.
330Îndreptează-mă spre adevărul Tău și mă învață, că Tu ești Dumnezeu, Mântuitorul meu, și pe Tine Te-am așteptat toată ziua.
331Adu-ți aminte de îndurările și milele Tale, Doamne, că din veac sunt.
332Păcatele tinereților mele și ale neștiinței mele nu le pomeni.
333După mila Ta pomenește-mă Tu, pentru bunătatea Ta, Doamne.
334Bun și drept este Domnul, pentru aceasta lege va pune celor ce greșesc în cale.
335Îndrepta-va pe cei blânzi la judecată, învăța-va pe cei blânzi căile Sale.
336Toate căile Domnului sunt milă și adevăr pentru cei ce caută așezământul Lui și mărturiile Lui.
337Pentru numele Tău, Doamne, curățește păcatul meu că mult este.
338Cine este omul cel ce se teme de Domnul? Lege va pune lui în calea pe care a ales-o.
339Sufletul lui întru bunătăți se va sălășlui și seminția lui va moșteni pământul.
340Domnul este întărirea celor ce se tem de El, așezământul Lui îl va arăta lor.
341Ochii mei sunt pururea spre Domnul că El va scoate din laț picioarele mele.
342Caută spre mine și mă miluiește, că părăsit și sărac sunt eu.
343Necazurile inimii mele s-au înmulțit; din nevoile mele scoate-mă.
344Vezi smerenia mea și osteneala mea și-mi iartă toate păcatele mele.
345Vezi pe vrăjmașii mei că s-au înmulțit și cu ură nedreaptă m-au urât.
346Păzește sufletul meu și mă izbăvește, ca să nu mă rușinez că am nădăjduit în Tine.
347Cei fără răutate și cei drepți s-au lipit de mine, că Te-am așteptat, Doamne.
348Izbăvește, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui. ==Psalmul 25==
349Judecă-mă, Doamne, că eu întru nerăutate am umblat și în Domnul nădăjduind, nu voi slăbi.
350Cercetează-mă, Doamne, și mă cearcă; aprinde rărunchii și inima mea.
351Că mila Ta este înaintea ochilor mei și bine mi-a plăcut adevărul Tău.
352Nu am șezut în adunarea deșertăciunii și cu călcătorii de lege nu voi intra.
353Urât-am adunarea celor ce viclenesc și cu cei necredincioși nu voi ședea.
354Spăla-voi întru cele nevinovate mâinile mele și voi înconjura jertfelnicul Tău, Doamne,
355Ca să aud glasul laudei Tale și să spun toate minunile Tale.
356Doamne, iubit-am bunăcuviința casei Tale și locul locașului slavei Tale.
357Să nu pierzi cu cei necredincioși sufletul meu și cu vărsătorii de sânge viața mea,
358Întru ale căror mâini sunt fărădelegi și dreapta cărora e plină de daruri.
359Iar eu întru nerăutatea mea am umblat; izbăvește-mă, Doamne, și mă miluiește,
360Căci piciorul meu a stat întru dreptate; întru adunări Te voi binecuvânta, Doamne. ==Psalmul 26==
361Domnul este luminarea mea și mântuirea mea; de cine mă voi teme?
362Domnul este apărătorul vieții mele; de cine mă voi înfricoșa?
363Când se vor apropia de mine cei ce îmi fac rău, ca să mănânce trupul meu;
364Cei ce mă necăjesc și vrăjmașii mei, aceia au slăbit și au căzut.
365De s-ar rîndui împotriva mea oștire, nu se va înfricoșa inima mea.
366De s-ar ridica împotriva mea război, eu în El nădăjduiesc.
367Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieții mele,
368Ca să văd frumusețea Domnului și să cercetez locașul Lui.
369Că Domnul m-a ascuns în cortul Lui în ziua necazurilor mele; m-a acoperit în locul cel ascuns al cortului Lui;
370Pe piatră m-a înălțat. Și acum iată, a înălțat capul meu peste vrăjmașii mei.
371Înconjurat-am și am jertfit în cortul Lui jertfă de laudă. Îl voi lăuda și voi cânta Domnului.
372Auzi, Doamne, glasul meu cu care am strigat; miluiește-mă și mă ascultă.
373Ție a zis inima mea: Pe Domnul voi căuta. Te-a căutat fața mea; fața Ta, Doamne, voi căuta.
374Să nu-ți întorci fața Ta de la mine și să nu Te abați întru mânie de la robul Tău;
375Ajutorul meu fii, să nu mă lepezi pe mine și să nu mă lași, Dumnezeule, Mântuitorul meu.
376Că tatăl meu și mama mea m-au părăsit, dar Domnul m-a luat.
377Lege pune-mi mie, Doamne, în calea Ta și mă îndreptează pe cărarea dreaptă, din pricina vrăjmașilor mei.
378Nu mă da pe mine pe mâna celor ce mă necăjesc, că s-au ridicat împotriva mea martori nedrepți și nedreptatea a mințit sieși.
379Cred că voi vedea bunătățile Domnului, în pământul celor vii.
380Așteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te și să se întărească inima ta și așteaptă pe Domnul. ==Psalmul 27==
381Către Tine, Doamne, am strigat, Dumnezeul meu, ia aminte! Că de nu mă vei auzi, mă voi asemăna cu cei care se coboară în groapă.
382Ascultă glasul rugăciunii mele când mă rog către Tine, când ridic mâinile mele către locașul Tău cel sfânt.
383Să nu tragi cu cei păcătoși sufletul meu, și cu cei ce lucrează nedreptate să nu mă pierzi,
384Cu cei ce grăiesc pace către aproapele lor, dar cele rele sunt în inimile lor.
385Dă-le lor după faptele lor și după vicleșugul gândurilor lor.
386După lucrul mâinilor lor, dă-le lor; răsplătește-i după faptele lor,
387Că n-au înțeles lucrurile Domnului și faptele mâinilor Lui; îi vei dărâma și nu-i vei zidi.
388Binecuvântat este Domnul că a auzit glasul rugăciunii mele.
389Domnul este ajutorul și apărătorul meu, în El a nădăjduit inima mea și mi-a ajutat.
390Și a înflorit trupul meu și de bunăvoia mea Îl voi lăuda pe El.
391Domnul este întărirea poporului Său și apărător mântuirilor unsului Său.
392Mântuiește poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta; paște-i pe ei și-i ridică până în veac. ==Psalmul 28==
393Aduceți Domnului, fii ai lui Dumnezeu, aduceți Domnului mieii oilor, aduceți Domnului slavă și cinste;
394Aduceți Domnului slavă numelui Său; închinați-vă Domnului în curtea cea sfântă a Lui.
395Glasul Domnului peste ape; Dumnezeul slavei a tunat; Domnul peste ape multe.
396Glasul Domnului întru tărie, glasul Domnului întru mare cuviință;
397Glasul Domnului cel ce sfărâmă cedrii și va zdrobi Domnul cedrii Libanului;
398El face să sară Libanul ca un vițel; iar Ermonul ca un pui de gazelă.
399Glasul Domnului, cel ce varsă para focului.
400Glasul Domnului, cel ce cutremură pustiul și va cutremura Domnul pustiul Cadeșului.
401Glasul Domnului dezleagă pântecele cerboaicelor, glasul Domnului despoaie cedrii și în locașul Lui, fiecare va spune: Slavă!
402Domnul va împărăți peste potop și va ședea Domnul Împărat în veac.
403Domnul tărie poporului Său va da, Domnul va binecuvânta pe poporul Său cu pace. ==Psalmul 29==
404Te voi înălța, Doamne, că m-ai ridicat și n-ai veselit pe vrăjmașii mei împotriva mea.
405Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am către Tine și m-ai vindecat.
406Doamne, scos-ai din iad sufletul meu, mântuitu-m-ai de cei ce se coboară în groapă.
407Cântați Domnului cei cuvioși ai Lui și lăudați pomenirea sfințeniei Lui.
408Că iuțime este întru mânia Lui și viață întru voia Lui; seara se va sălășlui plângerea, iar dimineața bucuria.
409Iar eu am zis întru îndestularea mea: "Nu mă voi clătina în veac!"
410Doamne, întru voia Ta, dat-ai frumuseții mele putere; dar când ți-ai întors fața Ta, eu m-am tulburat.
411Către Tine, Doamne, voi striga și către Dumnezeul meu mă voi ruga.
412Ce folos ai de sângele meu de mă cobor în stricăciune? Oare, Te va lăuda pe Tine țărâna, sau va vesti adevărul Tău?
413Auzit-a Domnul și m-a miluit; Domnul a fost ajutorul meu!
414Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu și m-ai încins cu veselie.
415Ca slava mea să-ți cânte ție și să nu mă mâhnesc; Doamne, Dumnezeul meu, în veac Te voi lăuda! ==Psalmul 30==
416Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu rușinat în veac. Întru îndreptarea Ta izbăvește-mă și mă scoate.
417Pleacă spre mine urechea Ta, grăbește de mă scoate. Fii mie Dumnezeu apărător și casă de scăpare ca să mă mântuiești.
418Că puterea mea și scăparea mea ești Tu și pentru numele Tău mă vei povățui și mă vei hrăni.
419Scoate-mă-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, că Tu ești apărătorul meu.
420În mâinile Tale îmi voi da duhul meu; izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevărului.
421Urât-ai pe cei ce păzesc deșertăciuni în zadar, iar eu spre Domnul am nădăjduit.
422Bucura-mă-voi și mă voi veseli de mila Ta, că ai căutat spre smerenia mea, mântuit-ai din nevoi sufletul meu
423Și nu m-ai lăsat în mâinile vrăjmașului; pus-ai în loc desfătat picioarele mele.
424Miluiește-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, sufletul meu și inima mea.
425Că s-a stins întru durere viața mea și anii mei în suspinuri; slăbit-a întru sărăcie tăria mea și oasele mele s-au tulburat.
426La toți vrăjmașii mei m-am făcut de ocară și vecinilor mei foarte, și frică cunoscuților mei. Cei ce mă vedeau afară fugeau de mine.
427Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns-am ca un vas stricat.
428Că am auzit ocara multora din cei ce locuiesc împrejur, când se adunau ei împreună împotriva mea; ca să ia sufletul meu s-au sfătuit.
429Iar eu către Tine am nădăjduit, Doamne, zis-am: "Tu ești Dumnezeul meu!"
430În mâinile Tale, soarta mea, izbăvește-mă din mâna vrăjmașilor mei și de cei ce mă prigonesc.
431Arată fața Ta peste robul Tău, mântuiește-mă cu mila Ta!
432Doamne, să nu fiu rușinat, că Te-am chemat pe Tine; să se rușineze necredincioșii și să se coboare în iad.
433Mute să fie buzele cele viclene, care grăiesc împotriva dreptului fărădelege, cu mândrie și cu defăimare.
434Cât este de mare mulțimea bunătății Tale, Doamne, pe care ai gătit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai făcut-o celor ce nădăjduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor!
435Ascunde-i-vei pe dânșii cu acoperământul feței Tale de tulburarea oamenilor.
436Acoperi-i-vei pe ei în cortul Tău de împotrivirea limbilor.
437Binecuvântat este Domnul, că minunată a fost mila Sa, în cetate întărită.
438Iar eu am zis întru uimirea mea: Lepădat sunt de la fața ochilor Tăi.
439Pentru aceasta ai auzit glasul rugăciunii mele când am strigat către Tine.
440Iubiți pe Domnul toți cuvioșii Lui că adevărul caută Domnul și răsplătește celor ce se mândresc, cu prisosință.
441Îmbărbătați-vă și să se întărească inima voastră, toii cei ce nădăjduiți în Domnul. ==Psalmul 31==
442Fericiți cărora s-au iertat fărădelegile și cărora s-au acoperit păcatele.
443Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleșug.
444Că am tăcut, îmbătrânit-au oasele mele, când strigam toată ziua.
445Că ziua și noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta și am căzut în suferință când ghimpele Tău mă împungea.
446Păcatul meu l-am cunoscut și fărădelegea mea n-am ascuns-o, împotriva mea.
447Zis-am: "Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului"; și Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu.
448Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia.
449Tu ești scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăvește-mă de cei ce m-au înconjurat.
450Înțelepți-te-voi și te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aținti-voi spre tine ochii Mei.
451Nu fi ca un cal și ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală și cu frâu fălcile lor voi strânge ca să nu se apropie de tine.
452Multe sunt bătăile păcătosului; iar pe cel ce nădăjduiește în Domnul, mila îl va înconjura.
453Veseliți-vă în Domnul și vă bucurați, drepților, și vă lăudați toți cei drepți la inimă. ==Psalmul 32==
454Bucurați-vă, drepților; celor drepți li se cuvine laudă.
455Lăudați pe Domnul în alăută, în psaltire cu zece strune cântați-I Lui.
456Cântați-I Lui cântare nouă, cântați-I frumos, cu strigăt de bucurie.
457Că drept este cuvântul Domnului și toate lucrurile Lui întru credință.
458Iubește milostenia și judecata, Domnul; de mila Domnului plin este pământul.
459Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit și cu duhul gurii Lui toată puterea lor.
460Adunat-a ca într-un burduf apele mării, pus-a în vistierii adâncurile.
461Să se teamă de Domnul tot pământul și de El să se cutremure toți locuitorii lumii.
462Că El a zis și s-au făcut, El a poruncit și s-au zidit.
463Domnul risipește sfaturile neamurilor, leapădă gândurile popoarelor și defaimă sfaturile căpeteniilor.
464Iar sfatul Domnului rămâne în veac, gândurile inimii Lui, din neam în neam.
465Fericit este neamul căruia Domnul este Dumnezeul lui, poporul pe care l-a ales de moștenire Lui.
466Din cer a privit Domnul, văzut-a pe toți fiii oamenilor.
467Din locașul Său, cel gata, privit-a spre toți cei ce locuiesc pământul.
468Cel ce a zidit îndeosebi inimile lor, Cel ce pricepe toate lucrurile lor.
469Nu se mântuiește împăratul cu oștire multă și uriașul nu se va mântui cu mulțimea tăriei lui.
470Mincinos este calul spre scăpare și cu mulțimea puterii lui nu te va izbăvi.
471Iată ochii Domnului spre cei ce se tem de Dânsul, spre cei ce nădăjduiesc în mila Lui. Ca să izbăvească de moarte sufletele lor și să-i hrănească pe ei în foamete.
472Și sufletul nostru așteaptă pe Domnul, că ajutorul și apărătorul nostru este.
473Că în El se va veseli inima noastră și în numele cel sfânt al Lui am nădăjduit.
474Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit și noi întru Tine. ==Psalmul 33==
475Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea.
476În Domnul se va lăuda sufletul meu; să audă cei blânzi și să se veselească.
477Slăviți pe Domnul împreună cu mine și să înălțăm numele Lui împreună.
478Căutat-am pe Domnul și m-a auzit și din toate necazurile mele m-a izbăvit.
479Apropiați-vă de El și vă luminați; și fețele voastre să nu se rușineze.
480Săracul acesta a strigat și Domnul l-a auzit pe el și din toate necazurile lui l-a izbăvit.
481Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de El și-i va izbăvi pe ei.
482Gustați și vedeți că bun este Domnul; fericit bărbatul care nădăjduiește în El.
483Temeți-vă de Domnul toți sfinții Lui, că n-au lipsă cei ce se tem de El.
484Bogații au sărăcit și au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele.
485Veniți fiilor, ascultați-mă pe mine, frica Domnului vă voi învăța pe voi;
486Cine este omul cel ce voiește viața, care iubește să vadă zile bune? Oprește-ți limba de la rău și buzele tale să nu grăiască vicleșug.
487Ferește-te de rău și fă bine, caută pacea și o urmează pe ea.
488Ochii Domnului spre cei drepți și urechile Lui spre rugăciunea lor.
489Iar fața Domnului spre cei ce fac rele, ca să piară de pe pământ pomenirea lor.
490Strigat-au drepții și Domnul i-a auzit și din toate necazurile lor i-a izbăvit.
491Aproape este Domnul de cei umiliți la inimă și pe cei smeriți cu duhul îi va mântui.
492Multe sunt necazurile drepților și din toate acelea îi va izbăvi pe ei Domnul.
493Domnul păzește toate oasele lor, nici unul din ele nu se va zdrobi.
494Moartea păcătoșilor este cumplită și cei ce urăsc pe cel drept vor greși.
495Mântui-va Domnul sufletele robilor Săi și nu vor greși toți cei ce nădăjduiesc în El. ==Psalmul 34==
496Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmbătate; luptă împotriva celor ce se luptă cu mine;
497Apucă arma și pavăza și scoală-Te întru ajutorul meu;
498Scoate sabia și închide calea celor ce mă prigonesc; spune sufletului meu: "Mântuirea ta sunt Eu!"
499Să fie rușinați și înfruntați cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi și să se rușineze cei ce gândesc rău de mine.
500Să fie ca praful în fața vântului și îngerul Domnului să-i necăjească. Să fie calea lor întuneric și alunecare și îngerul Domnului să-i prigonească.
501Că în zadar au ascuns de mine groapa lațului lor, în deșert au ocărât sufletul meu.
502Să vină asupra lor lațul pe care nu-l cunosc și cursa pe care au ascuns-o să-i prindă pe ei; și chiar în lațul lor să cadă.
503Iar sufletul meu să se bucure de Domnul, să se veselească de mântuirea lui.
504Toate oasele mele vor zice: Doamne, cine este asemenea ție? Cel ce izbăvește pe sărac din mâna celor mai tari decât el și pe sărac și pe sărman de cei ce-l răpesc pe el.
505S-au sculat martori nedrepți și de cele ce nu știam m-au întrebat.
506Răsplătit-au mie rele pentru bune și au vlăguit sufletul meu.
507Iar eu, când mă supărau ei, m-am îmbrăcat cu sac și am smerit cu post sufletul meu și rugăciunea mea în sinul meu se va întoarce.
508Ca și cu un vecin, ca și cu un frate al nostru așa de bine m-am purtat; ca și cum aș fi jelit și m-aș fi întristat, așa m-am smerit.
509Dar împotriva mea s-au veselit și s-au adunat; adunatu-s-au împotriva mea cu bătăi și n-am știut; risipiți au fost și nu s-au căit.
510M-au ispitit, cu batjocură m-au batjocorit, au scrâșnit împotriva mea cu dinții lor.
511Doamne, când vei vedea? Întoarce sufletul meu de la fapta lor cea rea, de la lei, viața mea.
512Lăuda-Te-voi, Doamne, în adunare mare, întru popor numeros Te voi lăuda.
513Să nu se bucure de. mine cei ce mă dușmănesc pe nedrept, cei ce mă urăsc în zadar și fac semn cu ochii.
514Că mie de pace îmi grăiau și asupra mea vicleșuguri gândeau.
515Lărgitu-și-au împotriva mea gura lor; zis-au: "Bine, bine, văzut-au ochii noștri".
516Văzut-ai, Doamne, să nu taci; Doamne, nu Te depărta de la mine.
517Scoală-Te, Doamne și ia aminte spre judecata mea, Dumnezeul meu și Domnul meu, spre pricina mea.
518Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne Dumnezeul meu și să nu se bucure de mine.
519Să nu zică întru inimile lor: "Bine, bine, sufletului nostru", nici să zică: "L-am înghițit pe el".
520Să fie rușinați și înfruntați deodată cei ce se bucură de necazurile mele; să se îmbrace cu rușine și ocară cei ce se laudă împotriva mea.
521Să se bucure și să se veselească cei ce voiesc dreptatea mea și să spună pururea: "Slăvit să fie Domnul, Cel ce voiește pacea robului Său!"
522Și limba mea va grăi dreptatea Ta, în toată ziua, lauda Ta. ==Psalmul 35==
523Necredința călcătorului de lege spune inimii mele, că nu este într-însul frica de Dumnezeu.
524El singur se amăgește în ochii săi, când zice că ar fi urmărind fărădelegea și ar fi urând-o.
525Graiurile gurii lui fărădelege și vicleșug; n-a vrut să priceapă ca să facă bine.
526Fărădelege a gândit în așternutul său, în toată calea cea bună n-a stat și răutatea n-a urât.
527Doamne, în cer este mila Ta și adevărul Tău până la nori.
528Dreptatea Ta ca munții lui Dumnezeu, judecățile Tale adânc mare; oameni și dobitoace vei izbăvi Doamne.
529Că ai înmulțit mila Ta, Dumnezeule, iar fiii oamenilor în umbra aripilor Tale vor nădăjdui.
530Sătura-se-vor din grăsimea casei Tale și din izvorul desfătării Tale îi vei adăpa pe ei.
531Că la Tine este izvorul vieții, întru lumina Ta vom vedea lumină.
532Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine și dreptatea Ta celor drepți la inimă.
533Să nu vină peste mine picior de mândrie și mâna păcătoșilor să nu mă clatine.
534Acolo au căzut toți cei ce lucrează fărădelegea; izgoniți au fost și nu vor putea să stea. ==Psalmul 36==
535Nu râvni la cei ce viclenesc, nici nu urma pe cei ce fac fărădelegea.
536Căci ca iarba curând se vor usca și ca verdeața ierbii degrab se vor trece.
537Nădăjduiește în Domnul și fă bunătate și locuiește pământul și hrănește-te cu bogăția lui.
538Desfătează-te în Domnul și îți va împlini ție cererile inimii tale.
539Descoperă Domnului calea ta și nădăjduiește în El și El va împlini.
540Și va scoate ca lumina dreptatea ta și judecata ca lumina de amiază.
541Supune-te Domnului și roagă-L pe El; nu râvni după cel ce sporește în calea sa, după omul care face nelegiuirea.
542Părăsește mânia și lasă iuțimea; nu căuta să viclenești.
543Că cei ce viclenesc de tot vor pieri; iar cei ce așteaptă pe Domnul vor moșteni pământul.
544Și încă puțin și nu va mai fi păcătosul și vei căuta locul lui și nu-l vei afla.
545Iar cei blânzi vor moșteni pământul și se vor desfăta de mulțimea păcii.
546Pândi-va păcătosul pe cel drept și va scrâșni asupra lui, cu dinții săi.
547Iar Domnul va râde de el, că mai înainte vede că va veni ziua lui.
548Sabia au scos păcătoșii, întins-au arcul lor ca să doboare pe sărac și pe sărman, ca să junghie pe cei drepți la inimă.
549Sabia lor să intre în inima lor și arcurile lor să se frângă.
550Mai bun este puținul celui drept, decât bogăția multă a păcătoșilor.
551Că brațele păcătoșilor se vor zdrobi, iar Domnul întărește pe cei drepți.
552Cunoaște Domnul căile celor fără prihană și moștenirea lor în veac va fi.
553Nu se vor rușina în vremea cea rea și în zilele de foamete se vor sătura.
554Că păcătoșii vor pieri, iar vrăjmașii Domnului, îndată ce s-au mărit și s-au înălțat, s-au stins, ca fumul au pierit.
555Împrumută păcătosul și nu dă înapoi, iar dreptul se îndură și dă.
556Că cei ce-L binecuvântează pe El vor moșteni pământul, iar cei ce-L blesteamă pe El, de tot vor pieri.
557De la Domnul pașii omului se îndreptează și calea lui o va voi foarte.
558Când va cădea, nu se va zdruncina, că Domnul întărește mâna lui.
559Tânăr am fost și am îmbătrânit și n-am văzut pe cel drept părăsit, nici seminția lui cerând pâine;
560Toată ziua dreptul miluiește și împrumută și seminția lui binecuvântată va fi.
561Ferește-te de rău și fă binele și vei trăi în veacul veacului.
562Că Domnul iubește judecata și nu va părăsi pe cei cuvioși ai Săi; în veac vor fi păziți. Iar cei fără de lege vor fi izgoniți și seminția necredincioșilor va fi stârpită.
563Iar drepții vor moșteni pământul și vor locui în veacul veacului pe el.
564Gura dreptului va deprinde înțelepciunea și limba lui va grăi judecată.
565Legea Dumnezeului său în inima lui și nu se vor poticni pașii lui.
566Pândește păcătosul pe cel drept și caută să-l omoare pe el;
567Iar Domnul nu-l va lăsa pe el, în mâinile lui, nici nu-l va osândi, când se va judeca cu el.
568Așteaptă pe Domnul și păzește calea Lui! Și te va învăța pe tine ca să moștenești pământul; când vor pieri păcătoșii vei vedea.
569Văzut-am pe cel necredincios fălindu-se și înălțându-se ca cedrii Libanului.
570Și am trecut și iată nu era și l-am căutat pe el și nu s-a aflat locul lui.
571Păzește nerăutatea și caută dreptatea, că urmași are omul făcător de pace.
572Iar cei fără de lege vor pieri deodată și urmașii necredincioșilor vor fi stârpiți.
573Iar mântuirea drepților de la Domnul, că apărătorul lor este în vreme de necaz.
574Și-i va ajuta pe ei Domnul și-i va izbăvi pe ei și-i va scoate pe ei din mâna păcătoșilor și-i va mântui pe ei că au nădăjduit în El. ==Psalmul 37==
575Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuțimea Ta să mă cerți.
576Că săgețile Tale s-au înfipt în mine și ai întărit peste mine mâna Ta.
577Nu este vindecare în trupul meu de la fața mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la fața păcatelor mele.
578Că fărădelegile mele au covârșit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine.
579Chinuitu-m-am și m-am gârbovit până în sfârșit, toată ziua mâhnindu-mă umblam.
580Că șalele mele s-au umplut de ocări și nu este vindecare în trupul meu.
581Necăjitu-m-am și m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii mele.
582Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea și suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns.
583Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea și lumina ochilor mei și aceasta nu este cu mine.
584Prietenii mei și vecinii mei în preajma mea s-au apropiat și au șezut; și cei de aproape ai mei departe au stat.
585Și se sileau cei ce căutau sufletul meu și cei ce căutau cele rele mie grăiau deșertăciuni și vicleșuguri toată ziua cugetau.
586Iar eu ca un surd nu auzeam și ca un mut ce nu-și deschide gura sa.
587Și m-am făcut ca un om ce nu aude și nu are în gura lui mustrări.
588Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu,
589Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmașii mei; și când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semețit.
590Că eu spre bătăi gata sunt și durerea mea înaintea mea este pururea.
591Că fărădelegea mea eu o voi vesti și mă voi îngriji pentru păcatul meu;
592Iar vrăjmașii mei trăiesc și s-au întărit mai mult decât mine și s-au înmulțit cei ce mă urăsc pe nedrept.
593Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune, mă defăimau, că urmam bunătatea.
594Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine;
595Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele. ==Psalmul 38==
596Zis-am: "Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea;
597Pus-am gurii mele pază, când a stat păcătosul împotriva mea".
598Amuțit-am și m-am smerit și nici de bine n-am grăit și durerea mea s-a înnoit.
599Înfierbântatu-s-a inima mea înăuntrul meu și în cugetul meu se va aprinde foc.
600Grăit-am cu limba mea: "Fă-mi cunoscut, Doamne, sfârșitul meu,
601Și numărul zilelor mele care este, ca să știu ce-mi lipsește".
602Iată, cu palma ai măsurat zilele mele și statul meu ca nimic înaintea Ta.
603Dar toate sunt deșertăciuni; tot omul ce viază.
604Deși ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură.
605Strânge comori și nu știe cui le adună pe ele.
606Și acum cine este răbdarea mea? Oare, nu Domnul? Și statul meu de la Tine este.
607De toate fărădelegile mele izbăvește-mă; ocară celui fără de minte nu mă da.
608Amuțit-am și n-am deschis gura mea, că Tu ești Cel ce m-ai făcut pe mine. Depărtează de la mine bătăile Tale.
609De tăria mâinii Tale, eu m-am sfârșit. Cu mustrări pentru fărădelege ai pedepsit pe om
610Și ai subțiat ca pânza de păianjen sufletul său; dar în deșert se tulbură tot pământeanul.
611Auzi rugăciunea mea, Doamne, și cererea mea ascult-o; lacrimile mele să nu le treci,
612Căci străin sunt eu la Tine și străin ca toți părinții mei.
613Lasă-mă ca să mă odihnesc, mai înainte de a mă duce și de a nu mai fi. ==Psalmul 39==
614Așteptând am așteptat pe Domnul și S-a plecat spre mine.
615A auzit rugăciunea mea. M-a scos din groapa ticăloșiei și din tina noroiului
616Și a pus în gura mea cântare nouă, cântare Dumnezeului nostru;
617Vedea-vor mulți și se vor teme și vor nădăjdui în Domnul.
618Fericit bărbatul, a cărui nădejde este numele Domnului și n-a privit la deșertăciuni și la nebunii mincinoase.
619Multe ai făcut Tu, Doamne, Dumnezeul meu, minunile Tale, și nu este cine să se asemene gândurilor Tale;
620Vestit-am și am grăit: înmulțitu-s-au peste număr.
621Jertfă și prinos n-ai voit, dar trup mi-ai întocmit;
622Ardere de tot și jertfă pentru păcat n-ai cerut. Atunci am zis: "Iată vin!
623În capul cărții este scris despre mine. Ca să fac voia Ta, Dumnezeul meu, am voit și legea Ta înăuntru inimii mele".
624Bine am vestit dreptate în adunare mare; iată buzele mele nu le voi opri; Doamne, Tu ai cunoscut.
625Dreptatea Ta n-am ascuns-o în inima mea, adevărul Tău și mântuirea Ta am spus.
626N-am ascuns mila Ta și adevărul Tău în adunare mare.
627Iar Tu, Doamne, să nu depărtezi îndurările Tale de la mine, mila Ta și adevărul Tău pururea să mă sprijinească.
628Că m-au împresurat rele, cărora nu este număr; ajunsu-m-au fărădelegile mele și n-am putut să văd;
629Înmulțitu-s-au mai mult decât perii capului meu și inima mea m-a părăsit.
630Binevoiește, Doamne, ca să mă izbăvești; Doamne, spre ajutorul meu ia aminte.
631Să fie rușinați și înfruntați deodată cei ce caută să ia sufletul meu.
632Să se întoarcă înapoi și să se rușineze cei ce-mi voiesc mie rele;
633Să fie rușinați îndată cei ce-mi zic mie: "Bine, bine".
634Să se bucure și să se veselească de Tine, toți cei ce Te caută pe Tine, Doamne, și să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!"
635Iar eu sărac sunt și sărman; Domnul se va îngriji de mine.
636Ajutorul meu și apărătorul meu ești Tu; Dumnezeul meu nu zăbovi. ==Psalmul 40==
637Fericit cel care caută la sărac și la sărman; în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul.
638Domnul să-l păzească pe el și să-l vieze și să-l fericească pe pământ și să nu-l dea în mâinile vrăjmașilor lui.
639Domnul să-l ajute pe el pe patul durerii lui; în așternutul bolii lui să-l întărească pe el.
640Eu am zis: "Doamne, miluiește-mă; vindecă sufletul meu, că am greșit ție".
641Vrăjmașii mei m-au grăit de rău zicând: "Când va muri și va pieri numele lui?"
642Iar de venea cineva să mă vadă, minciuni grăia; inima lui aduna fărădelege sieși, ieșea afară și grăia.
643Împreună împotriva mea șopteau toți vrăjmașii mei; împotriva mea gândeau de mine rele.
644Cuvânt nelegiuit spuneau împotriva mea, zicând: "Nu zace, oare? Nu se va mai scula!"
645Chiar omul cu care eram în pace, în care am nădăjduit, care a mâncat pâinea mea, a ridicat împotriva mea călcâiul.
646Iar Tu, Doamne, miluiește-mă și mă scoală și voi răsplăti lor.
647Întru aceasta am cunoscut că m-ai voit, că nu se va bucura vrăjmașul meu de mine.
648Iar pe mine pentru nerăutatea mea m-ai sprijinit și m-ai întărit înaintea Ta, în veac.
649Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel din veac și până în veac. Amin. Amin. Capitolul 01