Psalmi 3
1Cât de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepți la inimă.
2Iar mie, puțin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puțin a fost de nu s-au poticnit pașii mei.
3Că am pizmuit pe cei fără de lege, când vedeam pacea păcătoșilor.
4Că n-au necazuri până la moartea lor și tari sunt când lovesc ei.
5De osteneli omenești n-au parte și cu oamenii nu sunt biciuiți.
6Pentru aceea îi stăpânește pe ei mândria și se îmbracă cu nedreptatea și silnicia.
7Din răutatea lor iese nedreptatea și cugetele inimii lor ies la iveală.
8Gândesc și vorbesc cu vicleșug, nedreptate grăiesc de sus.
9Până la cer ridică gura lor și cu limba lor străbat pământul.
10Pentru aceasta poporul meu se ia după ei și găsește că ei sunt plini de zile bune
11Și zice: "Cum? știe aceasta Dumnezeu? Are cunoștință Cel Preaînalt?
12Iată, aceștia sunt păcătoși și sunt îndestulați. Veșnic sunt bogați".
13Iar eu am zis: "Deci, în deșert am fost drept la inimă și mi-am spălat întru cele nevinovate mâinile mele,
14Că am fost lovit toată ziua și mustrat în fiecare dimineață".
15Dacă aș fi grăit așa, iată aș fi călcat legământul neamului fiilor Tăi.
16Și mă frământam să pricep aceasta, dar anevoios lucru este înaintea mea.
17Până ce am intrat în locașul cel sfânt al lui Dumnezeu și am înțeles sfârșitul celor răi:
18Într-adevăr pe drumuri viclene i-ai pus pe ei și i-ai doborât când se înălțau.
19Cât de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor.
20Ca visul celui ce se deșteaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai făcut.
21De aceea s-a bucurat inima mea și rărunchii mei s-au potolit.
22Că eram fără de minte și nu știam; ca un dobitoc eram înaintea Ta. Dar eu sunt pururea cu Tine.
23Apucatu-m-ai de mâna mea cea dreaptă. Cu sfatul Tău m-ai povățuit și cu slavă m-ai primit.
24Că pe cine am eu în cer afară de Tine? Și afară de Tine, ce am dorit pe pământ?
25Stinsu-s-a inima mea și trupul meu, Dumnezeul inimii mele și partea mea, Dumnezeule, în veac.
26Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapădă de Tine.
27Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea, ca să vestesc toate laudele Tale în porțile fiicei Sionului. ==Psalmul 73==
28Pentru ce m-ai lepădat, Dumnezeule, până în sfârșit? Aprinsu-s-a inima Ta peste oile pășunii Tale.
29Adu-ți aminte de poporul Tău, pe care l-ai câștigat de la început.
30Izbăvit-ai toiagul moștenirii Tale, muntele Sionului, acesta în care ai locuit.
31Ridică mâinile Tale împotriva mândriilor lor, până la sfârșit, că rău a făcut vrăjmașul în locul cel sfânt al Tău.
32Și s-au fălit cei ce Te urăsc pe Tine în mijlocul locului de prăznuire al Tău, pus-au semnele lor drept semne;
33Sfărâmat-au intrarea cea de deasupra.
34Ca în codru cu topoarele au tăiat ușile locașului Tău, cu topoare și ciocane l-au sfărâmat.
35Ars-au cu foc locașul cel sfânt al Tău, până la pământ; spurcat-au locul numelui Tău.
36Zis-au în inima lor împreună cu neamul lor: "Veniți să ardem toate locurile de prăznuire ale lui Dumnezeu de pe pământ".
37Semnele noastre nu le-am văzut; nu mai este profet și pe noi nu ne va mai cunoaște.
38Până când, Dumnezeule, Te va ocărî vrăjmașul, până când va huli potrivnicul numele Tău, până în sfârșit?
39Pentru ce întorci mâna Ta și dreapta Ta din sânul Tău, până în sfârșit?
40Dar Dumnezeu, Împăratul nostru înainte de veac, a făcut mântuire în mijlocul pământului.
41Tu ai despărțit, cu puterea Ta, marea; Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă;
42Tu ai sfărâmat capul balaurului; datu-l-ai pe el mâncare popoarelor pustiului.
43Tu ai deschis izvoare și pâraie; Tu ai secat râurile Itanului.
44A Ta este ziua și a Ta este noaptea. Tu ai întocmit lumina și soarele.
45Tu ai făcut toate marginile pământului; vara și primăvara Tu le-ai zidit.
46Adu-Ți aminte de aceasta: Vrăjmașul a ocărât pe Domnul și poporul cel fără de minte a hulit numele Tău.
47Să nu dai fiarelor sufletul ce Te laudă pe Tine; sufletele săracilor Tăi să nu le uiți până în sfârșit.
48Caută spre legământul Tău, că s-au umplut ascunzișurile pământului de locuințele fărădelegilor.
49Să nu se întoarcă rușinat cel umilit; săracul și sărmanul șă laude numele Tău.
50Scoală-Te, Dumnezeule, apără pricina Ta; adu-Ți aminte de ocara de fiecare zi, cu care Te necinstește cel fără de minte.
51Nu uita strigătul vrăjmașilor Tăi! Răzvrătirea celor ce Te urăsc pe Tine se urcă pururea spre Tine. ==Psalmul 74==
52Lăuda-Te-vom pe Tine, Dumnezeule, lăuda-Te-vom și vom chema numele Tău.
53Voi spune toate minunile Tale. "Când va fi vremea, zice Domnul, cu dreptate voi judeca.
54Cutremuratu-s-a pământul și toți cei ce locuiesc pe el; Eu am întărit stâlpii lui".
55Și am zis celor fără de lege: "Nu faceți fărădelege!" și păcătoșilor: "Nu înălțați fruntea!
56Nu ridicați la înălțime fruntea voastră, să nu grăiți nedreptate împotriva lui Dumnezeu".
57Că nici de la răsărit, nici de la apus, nici din munții pustiei, nu vine ajutorul;
58Ci Dumnezeu este judecătorul; pe unul îl smerește și pe altul îl înalță.
59Paharul este în mâna Domnului, plin cu vin curat bine-mirositor, și îl trece de la unul la altul, dar drojdia lui nu s-a vărsat; din ea vor bea toți păcătoșii pământului.
60Iar eu mă voi bucura în veac, cânta-voi Dumnezeului lui Iacob.
61Și toate frunțile păcătoșilor voi zdrobi și se va înălța fruntea dreptului. ==Psalmul 75==
62Cunoscut este în Iudeea Dumnezeu; în Israel mare este numele Lui.
63Că s-a făcut în Ierusalim locul Lui și locașul Lui în Sion.
64Acolo a zdrobit tăria arcurilor, arma și sabia și războiul.
65Tu luminezi minunat din munții cei veșnici.
66Tulburatu-s-au toți cei nepricepuți la inimă, dormit-au somnul lor și toți cei războinici nu și-au mai găsit mâinile.
67De certarea Ta, Dumnezeule al lui Iacob, au încremenit călăreții pe cai.
68Tu înfricoșător ești și cine va sta împotriva mâniei Tale?
69Din cer ai făcut să se audă judecată; pământul s-a temut și s-a liniștit,
70Când s-a ridicat la judecată Dumnezeu, ca să mântuiască pe toți blânzii pământului.
71Că gândul omului Te va lăuda și amintirea gândului Te va prăznui.
72Faceți făgăduințe și le împliniți Domnului Dumnezeului vostru. Toți cei dimprejurul Lui vor aduce daruri
73Celui înfricoșător și Celui ce ia duhurile căpeteniilor, Celui înfricoșător împăraților pământului. ==Psalmul 76==
74Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Dumnezeu și a căutat spre mine.
75în ziua necazului meu pe Dumnezeu am căutat; chiar și noaptea mâinile mele stau întinse înaintea Lui și n-am slăbit; sufletul n-a vrut să se mângâie.
76Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu și m-am cutremurat; gândit-am și a slăbit duhul meu.
77Ochii mei au luat-o înainte, treji; tulburatu-m-am și n-am grăit.
78Gândit-am la zilele cele de demult și de anii cei veșnici mi-am adus aminte și cugetam;
79Noaptea în inima mea gândeam și se frământa duhul meu zicând:
80Oare, în veci mă va lepăda Domnul și nu va mai binevoi în mine?
81Oare, până în sfârșit mă va lipsi de mila Lui, din neam în neam?
82Oare, va uita să Se milostivească Dumnezeu? Sau va închide în mâinile Lui îndurările Sale?
83Și am zis: Acum am început să înțeleg; aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaînalt.
84Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului și-mi voi aduce aminte de minunile Tale, dintru început.
85Și voi cugeta la toate lucrurile Tale și la faptele Tale mă voi gândi.
86Dumnezeule, în sfințenie este calea Ta. Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu ești Dumnezeu, Care faci minuni!
87Cunoscută ai făcut între popoare puterea Ta. Izbăvit-ai cu brațul Tău poporul Tău, pe fiii lui Iacob și ai lui Iosif.
88Văzutu-Te-au apele, Dumnezeule, văzutu-Te-au apele și s-au spăimântat și s-au tulburat adâncurile.
89Glas au dat norii că săgețile Tale trec.
90Glasul tunetului Tău în vârtej, luminat-au fulgerele Tale lumea, clătinatu-s-a și s-a cutremurat pământul.
91În mare este calea Ta și cărările Tale în ape multe și urmele Tale nu se vor cunoaște.
92Povățuit-ai ca pe niște oi pe poporul Tău, cu mâna lui Moise și a lui Aaron. ==Psalmul 77==
93Luați aminte, poporul meu, la legea mea, plecați urechile voastre spre graiurile gurii mele.
94Deschide-voi în pilde gura mea, spune-voi cele ce au fost dintru început,
95Câte am auzit și am cunoscut și câte părinții noștri ne-au învățat.
96Nu s-au ascuns de la fiii lor, din neam în neam,
97Vestind laudele Domnului și puterile Lui și minunile pe care le-a făcut.
98Și a ridicat mărturie în Iacob și lege a pus în Israel.
99Câte a poruncit părinților noștri ca să le arate pe ele fiilor lor, ca să le cunoască neamul ce va să vină,
100Fiii ce se vor naște și se vor ridica, și le vor vesti fiilor lor,
101Ca să-și pună în Dumnezeu nădejdea lor și să nu uite binefacerile lui Dumnezeu și poruncile Lui să le țină,
102Ca să nu fie ca părinții lor neam îndărătnic și răzvrătit,
103Neam care nu și-a îndreptat inima sa și nu și-a încredințat lui Dumnezeu duhul său.
104Fiii lui Efraim, arcași înarmați, întors-au spatele, în zi de război.
105N-au păzit legământul lui Dumnezeu și în legea Lui n-au v rut să umble.
106Și au uitat facerile Lui de bine și minunile Lui, pe care le-a arătat lor,
107Minunile pe care le-a făcut înaintea părinților lor, în pământul Egiptului, în câmpia Taneos.
108Despicat-a marea și i-a trecut pe ei; stătut-au apele ca un zid;
109Povățuitu-i-a pe ei cu nor ziua și toată noaptea cu lumină de foc;
110Despicat-a piatră în pustie și i-a adăpat pe ei cu bogăție de apă.
111Scos-a apă din piatră și au curs apele ca niște râuri.
112Dar ei încă au greșit înaintea Lui, amărât-au pe Cel Preaînalt, în loc fără de apă.
113Și au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor, cerând mâncare sufletelor lor.
114Și au grăit împotriva lui Dumnezeu și au zis: "Va putea, oare, Dumnezeu să gătească masă în pustiu?"
115- Pentru că a lovit piatra și au curs ape și pâraiele s-au umplut de apă.
116"Oare, va putea da și pâine, sau va putea întinde masă poporului Său?"
117Pentru aceasta a auzit Domnul și S-a mâniat și foc s-a aprins peste Iacob și mânie s-a suit peste Israel.
118Căci n-au crezut în Dumnezeu, nici n-au nădăjduit în izbăvirea Lui.
119Și a poruncit norilor de deasupra și ușile cerului le-a deschis
120Și a plouat peste ei mană de mâncare și pâine cerească le-a dat lor.
121Pâine îngerească a mâncat omul; bucate le-a trimis lor din destul.
122Poruncit-a El, din cer, vânt dinspre răsărit și a adus cu puterea Lui vânt dinspre miazăzi.
123Și a plouat peste ei ca pulberea cărnuri și ca nisipul mării păsări zburătoare.
124Și au căzut în mijlocul taberei lor, împrejurul corturilor lor.
125Și au mâncat și s-au săturat foarte și pofta lor și-au împlinit-o.
126Nimic nu le lipsea din cele ce pofteau și mâncarea le era încă în gura lor,
127Când mânia lui Dumnezeu s-a ridicat peste ei și a ucis pe cei sătui ai lor și pe cei aleși ai lui Israel i-a doborât.
128Cu toate acestea încă au mai păcătuit și n-au crezut în minunile Lui.
129Și s-au stins în deșertăciune zilele lor și anii lor degrabă.
130Când îi ucidea pe ei, Îl căutau și se întorceau și reveneau la Dumnezeu.
131Și și-au adus aminte că Dumnezeu este ajutorul lor și Dumnezeul Cel Preaînalt este izbăvitorul lor.
132Dar L-au înșelat pe El, cu gura lor și cu limba lor L-au mințit.
133În inima lor n-au fost drepți cu El, nici n-au crezut în legământul Lui.
134Iar El este îndurător, va curăți păcatele și nu-i va nimici.
135Își va întoarce de multe ori mânia Lui și nu va aprinde toată urgia Lui.
136Și-a adus aminte că trup sunt ei, suflare ce trece și nu se mai întoarce.
137De câte ori L-au amărât în pustiu, L-au mâniat în pământ fără de apă?
138Și s-au întors și au ispitit pe Dumnezeu și pe Sfântul lui Israel L-au întărâtat.
139Nu și-au adus aminte de brațul Lui, de ziua în care i-a izbăvit pe ei din mâna asupritorului.
140Că a făcut în Egipt semnele Lui și minunile Lui în câmpia Taneos:
141El a prefăcut în sânge râurile lor și apele lor, ca să nu bea.
142El a trimis asupra lor tăuni și i-a mâncat pe ei; și broaște și i-a prăpădit pe ei.
143Dat-a stricăciunii rodul lor și ostenelile lor, lăcustelor.
144Bătut-a cu grindină via lor și duzii lor cu piatră.
145Dat-a grindinii dobitoacele lor și averea lor focului.
146Trimis-a asupra lor urgia mâniei Lui; mânie, urgie și necaz trimis-a prin îngeri nimicitori.
147Făcut-a cale mâniei Lui; n-a cruțat de moarte sufletele lor și dobitoacele lor morții le-a dat.
148Lovit-a pe toți cei întâi-născuți din Egipt, pârga ostenelilor lor, în locașurile lui Ham.
149Ridicat-a ca pe niște oi pe poporul Său și i-ța dus pe ei, ca pe o turmă, în pustiu.
150Povățuitu-i-a pe ei cu nădejde și nu s-au înfricoșat și pe vrăjmașii lor i-a acoperit marea.
151Dusu-i-a pe ei la hotarul sfințeniei Lui, muntele pe care l-a dobândit dreapta Lui.
152Izgonit-a dinaintea lor neamuri și le-a dat lor prin sorți pământul de moștenire;
153Și a așezat în corturile lor semințiile lui Israel.
154Dar ei au ispitit și au amărât pe Dumnezeul Cel Preaînalt și poruncile Lui nu le-au păzit.
155Și s-au întors și au călcat legământul ca și părinții lor, întorsu-s-au ca un arc strâmb.
156Și L-au mâniat pe El cu înălțimile lor și cu idolii lor L-au întărâtat pe El.
157Auzit-a Dumnezeu și S-a mâniat și a urgisit foarte pe Israel.
158A lepădat cortul Său din Șilo, locașul Lui, în care a locuit printre oameni.
159Și a robit tăria lor și frumusețea lor a dat-o în mâinile vrăjmașului.
160Și a dat sabiei pe poporul Său și de moștenirea Lui n-a ținut seama.
161Pe tinerii lor i-a mistuit focul și fecioarele lor n-au fost înconjurate cu cinste.
162Preoții lor de sabie au căzut și văduvele lor nu vor plânge.
163Și S-a deșteptat Domnul ca cel ce doarme, ca un viteaz amețit de vin,
164Și a lovit din spate pe vrăjmașii Săi; ocară veșnică le-a dat lor.
165Și a lepădat cortul lui Iosif și seminția lui Efraim n-a ales-o;
166Ci a ales seminția lui Iuda, Muntele Sion, pe care l-a iubit.
167Și a zidit locașul Său cel sfânt, ca înălțimea cerului; pe pământ l-a întemeiat pe el în veac.
168Și a ales pe David robul Său și l-a luat pe el de la turmele oilor.
169De lângă oile ce nasc l-a luat pe el, ca să pască pe Iacob, poporul Său, și pe Israel, moștenirea Sa.
170Și i-a păscut pe ei întru nerăutatea inimii lui și în priceperea mâinii lui i-a povățuit pe ei. ==Psalmul 78==
171Dumnezeule, intrat-au neamurile în moștenirea Ta, pângărit-au locașul Tău cel sfânt, făcut-au din Ierusalim ruină.
172Pus-au cadavrele robilor Tăi mâncare păsărilor cerului, trupurile celor cuvioși ai Tăi, fiarelor pământului.
173Vărsat-au sângele lor ca apa împrejurul Ierusalimului și nu era cine să-i îngroape.
174Făcutu-ne-am ocară vecinilor noștri, batjocură și râs celor dimprejurul nostru.
175Până când, Doamne, Te vei mânia până în sfârșit? Până când se va aprinde ca focul mânia Ta?
176Varsă mânia Ta peste neamurile care nu Te cunosc și peste împărățiile care n-au chemat numele Tău.
177Că au mâncat pe Iacob și locul lui l-au pustiit.
178Să nu pomenești fărădelegile noastre cele de demult; degrabă să ne întâmpine pe noi îndurările Tale, că am sărăcit foarte.
179Ajută-ne nouă, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, pentru slava numelui Tău; Doamne, izbăvește-ne pe noi și curățește păcatele noastre pentru numele Tău.
180Ca nu cumva să zică neamurile: "Unde este Dumnezeul lor?" Să se cunoască între neamuri, înaintea ochilor noștri,
181Răzbunarea sângelui vărsat, al robilor Tăi; să intre înaintea Ta suspinul celor ferecați.
182După măreția brațului Tău, păzește pe fiii celor omorâți.
183Răsplătește vecinilor noștri de șapte ori, în sânul lor, ocara lor cu care Te-au ocărât pe Tine, Doamne.
184Iar noi, poporul Tău și oile pășunii Tale, mărturisi-ne-vom ție, în veac, din neam în neam vom vesti lauda Ta. ==Psalmul 79==
185Cel ce paști pe Israel, ia aminte! Cel ce povățuiești ca pe o oaie pe Iosif,
186Cel ce șezi pe heruvimi, arată-Te înaintea lui Efraim și Veniamin și Manase.
187Deșteaptă puterea Ta și vino să ne mântuiești pe noi.
188Dumnezeule, întoarce-ne pe noi și arată fața Ta, și ne vom mântui!
189Doamne, Dumnezeul puterilor, până când Te vei mânia de ruga robilor Tăi?
190Ne vei hrăni pe noi cu pâine de lacrimi și ne vei adăpa cu lacrimi, peste măsură?
191Pusu-ne-ai în ceartă cu vecinii noștri și vrăjmașii noștri ne-au batjocorit pe noi.
192Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce-ne pe noi și arată fața Ta și ne vom mântui.
193Via din Egipt ai mutat-o; izgonit-ai neamuri și ai răsădit-o pe ea.
194Cale ai făcut înaintea ei și ai răsădit rădăcinile ei și s-a umplut pământul.
195Umbra ei și mlădițele ei au acoperit cedrii lui Dumnezeu.
196Întins-a vițele ei până la mare și până la râu lăstarele ei.
197Pentru ce ai dărâmat gardul ei și o culeg pe ea toți cei ce trec pe cale?
198A stricat-o pe ea mistrețul din pădure și porcul sălbatic a păscut-o pe ea.
199Dumnezeul puterilor, întoarce-Te dar, caută din cer și vezi și cercetează via aceasta,
200Și o desăvârșește pe ea, pe care a sădit-o dreapta Ta, și pe fiul omului pe care l-ai întărit ție.
201Arsă a fost în foc și smulsă, dar de cercetarea feței Tale ei vor pieri.
202Să fie mâna Ta peste bărbatul dreptei Tale și peste fiul omului pe care l-ai întărit ție.
203Și nu ne vom depărta de Tine; ne vei da viață și numele Tău vom chema.
204Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce-ne pe noi și arată fața Ta și ne vom mântui. ==Psalmul 80==
205Bucurați-vă de Dumnezeu, ajutorul nostru; strigați Dumnezeului lui Iacob!
206Cântați psalmi și bateți din timpane; cântați dulce din psaltire și din alăută!
207Sunați din trâmbiță, la lună nouă, în ziua cea binevestită a sărbătorii noastre!
208Că poruncă pentru Israel este și orânduire a Dumnezeului lui Iacob. Mărturie a pus în Iosif, când a ieșit din pământul Egiptului, și a auzit limba pe care n-o știa:
209"Luat-am sarcina de pe umerii lui, că mâinile lui au robit la coșuri.
210Întru necaz M-ai chemat și te-am izbăvit, te-am auzit în mijlocul furtunii și te-am cercat la apa certării.
211Ascultă, poporul Meu, și-ți voi mărturisi ție, Israele: De Mă vei asculta pe Mine,
212Nu vei avea alt Dumnezeu, nici nu te vei închina la dumnezeu străin,
213Că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Cel ce te-am scos din pământul Egiptului. Deschide gura și o voi umple pe ea.
214Dar na ascultat poporul Meu glasul Meu și Israel n-a căutat la Mine.
215Și i-am lăsat să umble după dorințele inimilor lor și au mers după cugetele lor.
216De M-ar fi ascultat poporul Meu, de ar fi umblat Israel în căile Mele,
217I-aș fi supus de tot pe vrăjmașii lor și aș fi pus mâna Mea pe asupritorii lor.
218Vrăjmașii Domnului L-au mințit pe El, dar le va veni timpul lor, în veac.
219Că Domnul i-a hrănit pe ei din griul cel mai ales și cu miere din stâncă i-a săturat pe ei". ==Psalmul 81==
220Dumnezeu a stat în dumnezeiască adunare și în mijlocul dumnezeilor va judeca.
221Până când veți judeca cu nedreptate și la fețele păcătoșilor veți căuta?
222Judecați drept pe orfan și pe sărac și faceți dreptate celui smerit, celui sărman.
223Mântuiți pe cel sărman și pe cel sărac; din mina păcătosului, izbăviți-i.
224Dar ei n-au cunoscut, nici n-au priceput, ci în întuneric umblă; stricase-vor toate rânduielile pământului.
225Eu am zis: "Dumnezei sunteți și toți fii ai Celui Preaînalt".
226Dar voi ca niște oameni muriți și ca unul din căpetenii cădeți.
227Scoală-Te, Dumnezeule, judecă pământul, că toate neamurile sunt ale Tale. ==Psalmul 82==
228Dumnezeule, cine se va asemăna ție? Să nu taci, nici să Te liniștești, Dumnezeule!
229Că iată, vrăjmașii Tăi s-au întărâtat și cei ce Te urăsc au ridicat capul.
230Împotriva poporului Tău au lucrat cu vicleșug și s-au sfătuit împotriva sfinților Tăi.
231Zis-au: "Veniți să-i pierdem pe ei dintre neamuri și să nu se mai pomenească numele lui Israel".
232Că s-au sfătuit într-un gând împotriva lui. Împotriva Ta legământ au făcut:
233Locașurile Idumeilor și Ismaelitenii, Moabul și Agarenii,
234Gheval și Amon și Amalic și cei de alt neam, cu cei ce locuiesc în Tir.
235Că și Asur a venit împreună cu ei, ajutat-au fiilor lui Lot.
236Fă-le lor ca lui Madian și lui Sisara și ca lui Iavin, la râul Chișon.
237Pierit-au în Endor; făcutu-s-au ca gunoiul pe pământ.
238Pune pe căpeteniile lor ca pe Oriv și Zev și Zevel și Salmana, pe toate căpeteniile lor, care au zis: "Să moștenim noi jertfelnicul lui Dumnezeu".
239Dumnezeul meu, pune-i pe ei ca o roată, ca trestia în fața vântului,
240Ca focul care arde pădurea, ca văpaia care arde munții,
241Așa alungă-i pe ei, în viforul Tău și în urgia Ta.
242Umple fețele lor de ocară și vor căuta fața Ta, Doamne.
243Să se rușineze și să se tulbure în veacul veacului și să fie înfruntați și să piară.
244și să cunoască ei că numele Tău este Domnul. Tu singur ești Cel Preaînalt peste tot pământul. ==Psalmul 83==
245Cât de iubite sunt locașurile Tale, Doamne al puterilor!
246Dorește și se sfârșește sufletul meu după curțile Domnului; inima mea și trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul cel viu.
247Că pasărea și-a aflat casă și turtureaua cuib, unde-și va pune puii săi:
248Altarele Tale, Doamne al puterilor, Împăratul meu și Dumnezeul meu.
249Fericiți sunt cei ce locuiesc în casa Ta; în vecii vecilor Te vor lăuda.
250Fericit este bărbatul al cărui ajutor este de la Tine, Doamne; suișuri în inima sa a pus,
251În valea plângerii, în locul care i-a fost pus. Că binecuvântare va da Cel ce pune lege,
252Merge-vor din putere în putere, arăta-Se-va Dumnezeul dumnezeilor în Sion.
253Doamne, Dumnezeul puterilor, auzi rugăciunea mea! Ascultă, Dumnezeul lui Iacob!
254Apărătorul nostru, vezi Dumnezeule și caută spre fața unsului Tău!
255Că mai bună este o zi în curțile Tale decât mii. Ales-am a fi lepădat în casa lui Dumnezeu, mai bine, decât a locui în locașurile păcătoșilor.
256Că mila și adevărul iubește Domnul; Dumnezeu har și slavă va da. Dumnezeu nu va lipsi de bunătăți pe cei ce umblă întru nerăutate.
257Doamne al puterilor, fericit este omul cel ce nădăjduiește întru Tine. ==Psalmul 84==
258Bine ai voit, Doamne, pământului Tău, întors-ai robimea lui Iacob.
259Iertat-ai fărădelegile poporului Tău, acoperit-ai toate păcatele lor.
260Potolit-ai toată mânia Ta; întorsu-Te-ai de către iuțimea mâniei Tale.
261Întoarce-ne pe noi, Dumnezeul mântuirii noastre și-ți întoarce mânia Ta de la noi.
262Oare, în veci Te vei mânia pe noi? Sau vei întinde mânia Ta din neam în neam?
263Dumnezeule, Tu întorcându-Te, ne vei dărui viață și poporul Tău se va veseli de Tine.
264Arată-ne nouă, Doamne, mila Ta și mântuirea Ta dă-ne-o nouă.
265Auzi-voi ce va grăi întru mine Domnul Dumnezeu; că va grăi pace peste poporul Său
266Și peste cuvioșii Săi și peste cei ce își întorc inima spre Dânsul.
267Dar mântuirea Lui aproape este de cei ce se tem de Dânsul, ca să se sălășluiască slava în pământul nostru.
268Mila și adevărul s-au întâmpinat, dreptatea și pacea s-au sărutat.
269Adevărul din pământ a răsărit și dreptatea din cer a privit.
270Că Domnul va da bunătate și pământul nostru își va da rodul său;
271Dreptatea înaintea Lui va merge și va pune pe cale pașii Săi. ==Psalmul 85==
272Pleacă, Doamne, urechea Ta și mă auzi, că sărac și necăjit sunt eu.
273Păzește sufletul meu, căci cuvios sunt; mântuiește, Dumnezeul meu, pe robul Tău, pe cel ce nădăjduiește în Tine.
274Miluiește-mă, Doamne, că spre Tine voi striga toată ziua. Veselește sufletul robului Tău, că spre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu.
275Că Tu, Doamne, bun și blând ești și mult-milostiv tuturor celor ce Te cheamă pe Tine.
276Ascultă, Doamne, rugăciunea mea și ia aminte la glasul cererii mele.
277În ziua necazului meu am strigat către Tine, că m-ai auzit.
278Nu este asemenea ție între dumnezei, Doamne și nici fapte nu sunt ca faptele Tale.
279Veni-vor toate neamurile pe care le-ai făcut și se vor închina înaintea Ta, Doamne și vor slăvi numele Tău.
280Că mare ești Tu, Cel ce faci minuni, Tu ești singurul Dumnezeu.
281Povățuiește-mă, Doamne, pe calea Ta și voi merge întru adevărul Tău; veselească-se inima mea, ca să se teamă de numele Tău.
282Lăuda-Te-voi, Doamne, Dumnezeul meu, cu toată inima mea și voi slăvi numele Tău în veac.
283Că mare este mila Ta spre mine și ai izbăvit sufletul meu din iadul cel mai de jos.
284Dumnezeule, călcătorii de lege s-au sculat asupra mea și adunarea celor tari a căutat sufletul meu și nu Te-au pus pe Tine înaintea lor.
285Dar Tu, Doamne, Dumnezeu îndurat și milostiv ești; îndelung-răbdător și mult-milostiv și adevărat.
286Caută spre mine și mă miluiește, dă tăria Ta slugii Tale și mântuiește pe fiul slujnicei Tale.
287Fă cu mine semn spre bine, ca să vadă cei ce mă urăsc și să se rușineze, că Tu, Doamne, m-ai ajutat și m-ai mângâiat. ==Psalmul 86==
288Temelia Sionului pe munții cei sfinți. Domnul iubește porțile Sionului, mai mult decât toate locașurile lui Iacob.
289Lucruri mărite s-au grăit despre tine, cetatea lui Dumnezeu.
290Îmi voi aduce aminte de Raav și de Babilon, între cei ce mă cunosc pe mine; și iată cei de alt neam și Tirul și poporul etiopienilor, aceștia acolo s-au născut.
291Mamă va zice Sionului omul și om s-a născut în el și Însuși Cel Preaînalt l-a întemeiat pe el.
292Domnul va povesti în cartea popoarelor și a căpeteniilor acestora, ce s-au născut în el.
293Că în Tine este locașul tuturor celor ce se veselesc. ==Psalmul 87==
294Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat și noaptea înaintea Ta.
295Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea, Doamne,
296Că s-a umplut de rele sufletul meu și viața mea de iad s-a apropiat.
297Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă; ajuns-am ca un om neajutorat, între cei morii slobod.
298Ca niște oameni răniți ce dorm în mormânt, de care nu ți-ai mai adus aminte și care au fost lepădați de la mina Ta.
299Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate și în umbra morții.
300Asupra mea s-a întărâtat mânia Ta și toate valurile Tale le-ai adus spre mine.
301Depărtat-ai pe cunoscuții mei de la mine, ajuns-am urâciune lor.
302Închis am fost și n-am putut ieși. Ochii mei au slăbit de suferință.
303Strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua, întins-am către Tine mâinile mele.
304Oare, morților vei face minuni? Sau cei morii se vor scula și Te vor lăuda pe Tine?
305Oare, va spune cineva în mormânt mila Ta și adevărul Tău în locul pierzării?
306Oare, se vor cunoaște întru întuneric minunile Tale și dreptatea Ta în pământ uitat?
307Iar eu către Tine, Doamne, am strigat și dimineața rugăciunea mea Te va întâmpina.
308Pentru ce Doamne, lepezi sufletul meu și întorci fața Ta de la mine?
309Sărac sunt eu și în osteneli din tinerețile mele, înălțat am fost, dar m-am smerit și m-am mâhnit.
310Peste mine au trecut mâniile Tale și înfricoșările Tale m-au tulburat.
311Înconjuratu-m-au ca apa toată ziua și m-au cuprins deodată.
312Depărtat-ai de la mine pe prieten și pe vecin, iar pe cunoscuții mei de ticăloșia mea. ==Psalmul 88==
313Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta.
314Din neam în neam voi vesti adevărul Tău cu gura mea,
315Că ai zis: "În veac mila se va zidi, în ceruri se va întări adevărul Tău.
316Făcut-am legământ cu aleșii Mei, juratu-M-am lui David, robul Meu:
317Până în veac voi întări seminția ta și voi zidi din neam în neam scaunul tău".
318Lăuda-vor cerurile minunile Tale, Doamne și adevărul Tău, în adunarea sfinților.
319Că cine va fi asemenea Domnului în nori și cine se va asemăna cu Domnul între fiii lui Dumnezeu?
320Dumnezeul Cel Preamărit în sfatul sfinților, mare și înfricoșător este peste cei dimprejurul Lui.
321Doamne, Dumnezeul puterilor, cine este asemenea ție? Tare ești, Doamne, și adevărul Tău împrejurul Tău.
322Tu stăpânești puterea mării și mișcarea valurilor ei Tu o potolești.
323Tu ai smerit ca pe un rănit pe cel mândru; cu brațul puterii Tale ai risipit pe vrăjmașii Tăi.
324Ale Tale sunt cerurile și al Tău este pământul; lumea și plinirea ei Tu le-ai întemeiat.
325Miazănoapte și miazăzi Tu ai zidit; Taborul și Ermonul în numele Tău se vor bucura. Brațul Tău este cu putere.
326Să se întărească mâna Ta, să se înalțe dreapta Ta. Dreptatea și judecata sunt temelia scaunului Tău.
327Mila și adevărul vor merge înaintea feței Tale. Fericit este poporul care cunoaște strigăt de bucurie;
328Doamne, în lumina feței Tale vor merge și în numele Tău se vor bucura toată ziua și intru dreptatea Ta se vor înălța.
329Că lauda puterii lor Tu ești și întru bună vrerea Ta se va înălța puterea noastră.
330Că al Domnului este sprijinul și al Sfântului lui Israel, Împăratului nostru.
331Atunci ai grăit în vedenii cuvioșilor Tăi și ai zis: Dat-am ajutor celui puternic, înălțat-am pe cel ales din poporul Meu.
332Aflat-am pe David, robul Meu; cu untdelemnul cel sfânt al Meu l-am uns pe el;
333Pentru că mâna Mea îl va ajuta și brațul Meu îl va întări.
334Nici un vrăjmaș nu va izbuti împotriva lui și fiul fărădelegii nu-i va mai face rău.
335Și voi tăia pe vrăjmașii săi de la fața lui și pe cei ce-l urăsc pe el îi voi înfrânge.
336Și adevărul Meu și mila Mea cu el vor fi și în numele Meu se va înălța puterea lui.
337Și voi pune peste mare mâna lui și peste râuri dreapta lui;
338Acesta Mă va chema: Tatăl meu ești Tu, Dumnezeul meu și sprijinitorul mântuirii mele.
339Și îl voi face pe el întâi-născut, mai înalt decât împărații pământului;
340În veac îi voi păstra mila Mea și legământul Meu credincios îi va fi.
341Și voi pune în veacul veacului seminția lui și scaunul lui ca zilele cerului;
342De vor părăsi fiii lui legea Mea și după rânduielile Mele nu vor umbla,
343De vor nesocoti dreptățile Mele și poruncile Mele nu vor păzi,
344Cerceta-voi cu toiag fărădelegile lor și cu bătăi păcatele lor.
345Iar mila Mea nu o voi depărta de la el, nici nu voi face strâmbătate întru adevărul Meu,
346Nici nu voi rupe legământul Meu și cele ce ies din buzele Mele nu le voi schimba.
347O dată m-am jurat pe sfințenia Mea: Oare, voi minți pe David? Seminția lui în veac va rămâne
348Și scaunul lui ca soarele înaintea Mea și ca luna întocmită în veac și martor credincios în cer.
349Dar Tu ai lepădat, ai defăimat și ai aruncat pe unsul Tău.
350Stricat-ai legământul robului Tău, batjocorit-ai pe pământ sfințenia lui.
351Doborât-ai toate gardurile lui, făcut-ai întăriturile lui ruină.
352Jefuitu-l-au pe el toți cei ce treceau pe cale, ajuns-a ocară vecinilor săi.
353Înălțat-ai dreapta vrăjmașilor lui, veselit-ai pe toți dușmanii lui.
354Luat-ai puterea sabiei lui și nu l-ai ajutat în vreme de război.
355Nimicit-ai curățenia lui și scaunul lui la pământ l-ai doborât.
356Micșorat-ai zilele vieții lui, umplutu-l-ai de rușine.
357Până când, Doamne, Te vei întoarce? Până când se va aprinde ca focul mânia Ta?
358Adu-Ți aminte de mine; oare, în deșert ai zidit pe toți fiii oamenilor?
359Cine este omul ca să trăiască și să nu vadă moartea și să-și izbăvească sufletul său din mâna iadului?
360Unde sunt milele Tale cele de demult, Doamne, pe care le-ai jurat lui David, întru adevărul Tău?
361Adu-Ți aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, pe care o port în sânul lneu, de la multe neamuri.
362Adu-Ți aminte, Doamne, de ocara cu care m-au ocărât vrăjmașii Tăi, cu care au ocărât pașii unsului Tău.
363Binecuvântat este Domnul în veci. Amin. Amin. Capitolul 03