Psalmi 2
1În ce chip dorește cerbul izvoarele apelor, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule.
2Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni și mă voi arăta feței lui Dumnezeu?
3Făcutu-mi-s-au lacrimile mele pâine ziua și noaptea, când mi se zicea mie în toate zilele: "Unde este Dumnezeul tău?"
4De acestea mi-am adus aminte cu revărsare de inimă, când treceam cu mulțime mare spre casa lui Dumnezeu,
5În glas de bucurie și de laudă și în sunet de sărbătoare.
6Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi?
7Nădăjduiește în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feței mele este Dumnezeul meu.
8În mine sufletul meu s-a tulburat; pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine, din pământul Iordanului și al Ermonului, din muntele cel mic.
9Adânc pe adânc cheamă în glasul căderilor apelor Tale.
10Toate talazurile și valurile Tale peste mine au trecut.
11Ziua va porunci Domnul milei Sale, iar noaptea cântare Lui de la mine.
12Rugăciunea Dumnezeului vieții mele, spune-voi lui Dumnezeu: "Sprijinitorul meu ești Tu, pentru ce m-ai uitat?"
13Pentru ce umblu mâhnit când mă necăjește vrăjmașul meu?
14Când se sfărâmau oasele mele mă ocărau asupritorii mei.
15Când îmi ziceau mie în toate zilele: "Unde este Dumnezeul tău?"
16Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi?
17Nădăjduiește în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feței mele este Dumnezeul meu. ==Psalmul 42==
18Judecă-mă, Dumnezeule, și apără dreptatea mea de neamul necuvios, de omul nedrept și viclean, și izbăvește-mă.
19Că Tu ești, Dumnezeule, întărirea mea; pentru ce m-ai lepădat? Pentru ce umblu mâhnit când mă necăjește vrăjmașul meu?
20Trimite lumina Ta și adevărul Tău; acestea m-au povățuit și m-au condus la muntele cel sfânt al Tău și la locașurile Tale.
21Și voi intra la jertfelnicul lui Dumnezeu, la Dumnezeul Cel ce veselește tinerețile mele;
22Lăuda-Te-voi în alăută, Dumnezeule, Dumnezeul meu.
23Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi?
24Nădăjduiește în Dumnezeu că-L voi lăuda pe El; mântuirea feței mele este Dumnezeul meu. ==Psalmul 43==
25Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, părinții noștri ne-au spus nouă
26Lucrul pe care l-ai făcut în zilele lor, în zilele cele de demult.
27Mâna Ta popoare a nimicit, iar pe părinți i-ai sădit; bătut-ai popoare, iar pe ei i-ai înmulțit.
28Că nu cu sabia lor au moștenit pământul și brațul lor nu i-a izbăvit pe ei,
29Ci dreapta Ta și brațul Tău și luminarea feței Tale, că bine ai voit întru ei.
30Tu ești Însuți Împăratul meu și Dumnezeul meu, Cel ce poruncești mântuirea lui Iacob;
31Cu Tine pe vrăjmașii noștri îi vom lovi și cu numele Tău vom nimici pe cei ce se scoală asupra noastră.
32Pentru că nu în arcul meu voi nădăjdui și sabia mea nu mă va mântui.
33Că ne-ai izbăvit pe noi de cei ce ne necăjesc pe noi și pe cei ce ne urăsc pe noi i-ai rușinat.
34Cu Dumnezeu ne vom lăuda toată ziua și numele Tău îl vom lăuda în veac.
35Iar acum ne-ai lepădat și ne-ai rușinat pe noi și nu vei ieși cu oștirile noastre;
36Întorsu-ne-ai pe noi înapoi de la dușmanii noștri și cei ce ne urăsc pe noi ne-au jefuit.
37Datu-ne-ai pe noi ca oi de mâncare și întru neamuri ne-ai risipit;
38Vândut-ai pe poporul Tău fără de preț și nu l-ai prețuit când l-ai vândut.
39Pusu-ne-ai pe noi ocară vecinilor noștri, batjocură și râs celor dimprejurul nostru;
40Pusu-ne-ai pe noi pildă către neamuri, clătinare de cap între popoare.
41Toată ziua înfruntarea mea înaintea mea este și rușinea obrazului meu m-a acoperit,
42De către glasul celui ce ocărăște și clevetește, de către fața vrăjmașului și prigonitorului.
43Acestea toate au venit peste noi și nu Te-am uitat și n-am călcat legământul Tău
44Și nu s-a dat înapoi inima noastră; iar pașii noștri nu s-au abătut de la calea Ta,
45Că ne-ai smerit pe noi în loc de durere și ne-a acoperit pe noi umbra morții.
46De am fi uitat numele Dumnezeului nostru și am fi întins mâinile noastre spre dumnezeu străin,
47Oare, Dumnezeu n-ar fi cercetat acestea? Că El știe ascunzișurile inimii.
48Că pentru Tine suntem uciși toată ziua, socotiți am fost ca niște oi de junghiere.
49Deșteaptă-Te, pentru ce dormi, Doamne? Scoală-Te și nu ne lepăda până în sfârșit.
50Pentru ce întorci fața Ta? Uiți de sărăcia noastră și de necazul nostru?
51Că s-a plecat în țărână sufletul nostru, lipitu-s-a de pământ pântecele nostru.
52Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă și ne izbăvește pe noi, pentru numele Tău. ==Psalmul 44==
53Cuvânt bun răspuns-a inima mea; grăi-voi cântarea mea Împăratului.
54Limba mea este trestie de scriitor ce scrie iscusit.
55Împodobit ești cu frumusețea mai mult decât fiii oamenilor; revărsatu-s-a har pe buzele tale. Pentru aceasta te-a binecuvântat pe tine Dumnezeu, în veac.
56Încinge-te cu sabia ta peste coapsa ta, puternice,
57Cu frumusețea ta și cu strălucirea ta. Încordează-ți arcul, propășește și împărățește,
58Pentru adevăr, blândețe și dreptate, și te va povățui minunat dreapta ta.
59Săgețile tale ascuțite sunt puternice în inima dușmanilor împăratului; popoarele sub tine vor cădea.
60Scaunul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului, toiag de dreptate toiagul împărăției Tale.
61Iubit-ai dreptatea și ai urât fărădelegea; pentru aceasta Te-a uns pe Tine, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe părtașii Tăi.
62Smirna și aloea îmbălsămează veșmintele Tale; din palate de fildeș cântări de alăută Te veselesc; fiice de împărați întru cinstea Ta;
63Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită și prea înfrumusețată.
64Ascultă fiică și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui tău,
65Că a poftit Împăratul frumusețea ta, că El este Domnul tău.
66Și se vor închina Lui fiicele Tirului cu daruri, felei Tale se vor ruga mai-marii poporului.
67Toată slava fiicei Împăratului este înăuntru, îmbrăcată cu țesături de aur și prea înfrumusețată.
68Aduce-se-vor Împăratului fecioare în urma ei, prietenele ei se vor aduce ție.
69Aduce-se-vor întru veselie și bucurie
70Aduce-se-vor în palatul Împăratului.
71În locul părinților tăi s-au născut ție fii; pune-i-vei pe ei căpetenii peste tot pământul.
72Pomeni-vor numele tău în tot neamul;
73Pentru aceasta popoarele te vor lăuda în veac și în veacul veacului. ==Psalmul 45==
74Dumnezeu este scăparea și puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară.
75Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul și se vor muta munții în inima mărilor.
76Venit-au și s-au tulburat apele lor, cutremuratu-s-au munții de tăria lui.
77Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preaînalt a sfințit locașul Lui.
78Dumnezeu este în mijlocul cetății, nu se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineață.
79Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împărățiile; dat-a Cel Preaînalt glasul Lui, cutremuratu-s-a pământul.
80Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.
81Veniți și vedeți lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pământ.
82Pune-va capăt războaielor până la marginile pământului, arcul va sfărâma și va frânge arma, iar pavezele în foc le va arde.
83Opriți-vă și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu, înălța-Mă-voi pe pământ.
84Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob. ==Psalmul 46==
85Toate popoarele bateți din palme, strigați lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
86Că Domnul este Preaînalt, înfricoșător, Împărat mare peste tot pământul.
87Supusu-ne-a nouă popoare și neamuri sub picioarele noastre;
88Alesu-ne-a nouă moștenirea Sa, frumusețea lui Iacob, pe care a iubit-o.
89Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiță.
90Cântați Dumnezeului nostru, cântați; cântați Împăratului nostru, cântați.
91Că Împărat a tot pământul este Dumnezeu; cântați cu înțelegere.
92Împărățit-a Dumnezeu peste neamuri, Dumnezeu șade pe tronul cel sfânt al Său.
93Mai-marii popoarelor s-au adunat cu poporul Dumnezeului lui Avraam, că ai lui Dumnezeu sunt puternicii pământului; El S-a înălțat foarte. ==Psalmul 47==
94Mare este Domnul și lăudat foarte în cetatea Dumnezeului nostru, în muntele cel sfânt al Lui;
95Bine întemeiată spre bucuria întregului pământ. Muntele Sionului, coastele de miazănoapte, cetatea Împăratului Celui mare.
96Dumnezeu în palatele ei se cunoaște, când o apără pe ea.
97Că iată împărații s-au adunat, strânsu-s-au împreună.
98Aceștia văzând-o așa, s-au minunat, s-au tulburat, s-au cutremurat;
99Cutremur i-a cuprins pe ei acolo; dureri ca ale celei ce naște. Cu vânt puternic va sfărâma corăbiile Tarsisului.
100Precum am auzit, așa am și văzut, în cetatea Domnului puterilor, în cetatea Dumnezeului nostru.
101Dumnezeu a întemeiat-o pe ea în veac. Primit-am, Dumnezeule, mila Ta, în mijlocul locașului Tău.
102După numele Tău, Dumnezeule, așa și lauda Ta peste marginile pământului; dreapta Ta este plină de dreptate.
103Să se veselească Muntele Sionului, să se bucure fiicele lui Iuda pentru judecățile Tale, Doamne.
104Înconjurați Sionul și-l cuprindeți pe el, povestiți despre turnurile lui.
105Puneți-vă inimile voastre întru puterea lui și străbateți palatele lui, ca să povestiți neamului ce vine,
106Că Acesta este Dumnezeu, Dumnezeul nostru în veac și în veacul veacului; El ne va paște pe noi în veci. ==Psalmul 48==
107Auziți acestea toate neamurile, ascultați toți cei ce locuiți în lume:
108Pământenii și fiii oamenilor, împreună bogatul și săracul.
109Gura mea va grăi înțelepciune și cugetul inimii mele pricepere.
110Pleca-voi spre pildă urechea mea, tâlcui-voi în sunet de psaltire gândul meu.
111Pentru ce să mă tem în ziua cea rea, când mă va înconjura fărădelegea vrăjmașilor mei?
112Ei se încred în puterea lor și cu mulțimea bogăției lor se laudă.
113Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui Dumnezeu preț de răscumpărare,
114Că răscumpărarea sufletului e prea scumpă și niciodată nu se va putea face,
115Ca să rămână cineva pe totdeauna viu și să nu vadă niciodată moartea.
116Fiecare vede că înțelepții mor, cum mor și cei neînțelepți și nebunii, și lasă altora bogăția lor.
117Mormântul lor va fi casa lor în veac, locașurile lor din neam în neam, deși numit-au cu numele lor pământurile lor.
118Și omul, în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte și s-a asemănat lor.
119Această cale le este sminteală lor și celor ce vor găsi de bune spusele lor.
120Ca niște oi în iad sunt puși, moartea îi va paște pe ei.
121Și-i vor stăpâni pe ei cei drepți și ajutorul ce-l nădăjduiau din slava lor, se va învechi în iad.
122Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna iadului, când mă va apuca.
123Să nu te temi când se îmbogățește omul și când se înmulțește slava casei lui.
124Că la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va coborî cu el slava lui.
125Chiar dacă sufletul lui se va binecuvânta în viața lui și te va lăuda când îi vei face bine,
126Totuși intra-va până la neamul părinților lui și în veac nu va vedea lumină.
127Omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte și s-a asemănat lor. ==Psalmul 49==
128Dumnezeul dumnezeilor, Domnul a grăit și a chemat pământul,
129De la răsăritul soarelui până la apus. Din Sion este strălucirea frumuseții Lui.
130Dumnezeu strălucit va veni, Dumnezeul nostru, și nu va tăcea.
131Foc înaintea Lui va arde și împrejurul Lui vifor mare.
132Chema-va cerul de sus și pământul, ca să judece pe poporul Său.
133Adunați-I Lui pe cuvioșii Lui, pe cei ce au făcut legământ cu El pentru jertfe.
134Și vor vesti cerurile dreptatea Lui, că Dumnezeu judecător este.
135"Ascultă, poporul Meu și-ți voi grăi ție, Israele!... Și voi mărturisi ție: Dumnezeu, Dumnezeul tău sunt Eu.
136Nu pentru jertfele tale te voi mustra, iar arderile de tot ale tale înaintea Mea sunt pururea.
137Nu voi primi din casa ta viței, nici din turmele tale țapi,
138Că ale Mele sunt toate fiarele câmpului, dobitoacele din munți și boii.
139Cunoscut-am toate păsările cerului și frumusețea țarinii cu Mine este.
140De voi flămânzi, nu-ți voi spune ție, că a Mea este lumea și plinirea ei.
141Oare, voi mânca carne de taur, sau sânge de țapi voi bea?
142Jertfește lui Dumnezeu jertfă de laudă și împlinește Celui Preaînalt făgăduințele tale.
143Și Mă cheamă pe Mine în ziua necazului și te voi izbăvi și Mă vei preaslăvi".
144Iar păcătosului i-a zis Dumnezeu: "Pentru ce tu istorisești dreptățile Mele și iei legământul Meu în gura ta?
145Tu ai urât învățătura și ai lepădat cuvintele Mele înapoia ta.
146De vedeai furul, alergai cu el și cu cel desfrânat partea ta puneai.
147Gura ta a înmulțit răutate și limba ta a împletit vicleșug.
148Șezând împotriva fratelui tău cleveteai și împotriva fiului maicii tale ai pus sminteală.
149Acestea ai făcut și am tăcut, ai cugetat fărădelegea, că voi fi asemenea ție; mustra-te-voi și voi pune înaintea fetei tale păcatele tale.
150Înțelegeți dar acestea cei ce uitați pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă răpească și să nu fie cel ce izbăvește.
151Jertfa de laudă Mă va slăvi și acolo este calea în care voi arăta lui mântuirea Mea". ==Psalmul 50==
152Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
153Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
154Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește.
155Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea.
156Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu.
157Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea.
158Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
159Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
160Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
161Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le.
162Inimă curată zidește intru mine, Dumnezeule și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
163Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
164Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește.
165Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.
166Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
167Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta.
168Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
169Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
170Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului.
171Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței. ==Psalmul 51==
172Ce te fălești întru răutate, puternice? Fărădelege toată ziua, nedreptate a vorbit limba ta; ca un brici ascuțit a făcut vicleșug.
173Iubit-ai răutatea mai mult decât bunătatea, nedreptatea mai mult decât a grăi dreptatea.
174Iubit-ai toate cuvintele pierzării, limbă vicleană!
175Pentru aceasta Dumnezeu te va doborî până în sfârșit, te va smulge și te va muta din locașul tău și rădăcina ta din pământul celor vii.
176Vedea-vor drepții și se vor teme și de el vor râde și vor zice: "Iată omul care nu și-a pus pe Dumnezeu ajutorul lui,
177Ci a nădăjduit în mulțimea bogăției sale și s-a întărit întru deșertăciunea sa".
178Dar eu, ca un măslin roditor în casa lui Dumnezeu, am nădăjduit în mila lui Dumnezeu, în veac și în veacul veacului.
179Slăvi-Te-voi în veac, că ai făcut aceasta și voi aștepta numele Tău, că bun este înaintea cuvioșilor Tăi. ==Psalmul 52==
180Zis-a cel nebun întru inima sa: "Nu este Dumnezeu!"
181Stricatu-s-au și urâți s-au făcut întru fărădelegi. Nu este cel ce face bine.
182Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înțelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu.
183Toți s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bine, nu este până la unul.
184Oare, nu vor cunoaște, toți cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănâncă pe poporul Meu cum mănâncă pâinea,
185Pe Domnul nu L-au chemat. Acolo s-au temut de frică unde nu era frică,
186Că Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor; rușinatu-s-au, că Dumnezeu i-a urgisit pe ei.
187Cine va da din Sion mântuirea lui Israel? Când va întoarce Domnul pe cei robiți ai poporului Său, bucurase-va Iacob și se va veseli Israel. ==Psalmul 53==
188Dumnezeule, întru numele Tău mântuiește-mă și întru puterea Ta mă judecă.
189Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ia aminte cuvintele gurii mele!
190Că străinii s-au ridicat împotriva mea și cei tari au căutat sufletul meu și n-au pus pe Dumnezeu înaintea lor.
191Dar iată, Dumnezeu ajută mie și Domnul este sprijinul sufletului meu.
192Întoarce-va cele rele vrăjmașilor mei; cu adevărul Tău îi vei pierde pe ei.
193De bunăvoie voi jertfi ție; lăuda-voi numele Tău, Doamne, că este bun,
194Că din tot necazul m-ai izbăvit și spre vrăjmașii mei a privit ochiul meu. ==Psalmul 54==
195Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea și nu trece cu vederea ruga mea.
196Ia aminte spre mine și mă ascultă; mâhnitu-m-am întru neliniștea mea și m-am tulburat de glasul vrăjmașului și de necazul păcătosului.
197Că a abătut asupra mea fărădelege și întru mânie m-a vrăjmășit.
198Inima mea s-a tulburat întru mine și frica morții a căzut peste mine;
199Teamă și cutremur au venit asupra mea și m-a acoperit întunericul.
200Și am zis: Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel, ca să zbor și să mă odihnesc?
201Iată m-aș îndepărta fugind și m-aș sălășlui în pustiu.
202Așteptat-am pe Dumnezeu, Cel ce mă mântuiește de puținătatea sufletului și de vifor.
203Nimicește-i, Doamne și împarte limbile lor, că am văzut fărădelege și dezbinare în cetate.
204Ziua și noaptea o va înconjura pe ea peste zidurile ei; fărădelege și osteneală în mijlocul ei și nedreptate;
205Și n-a lipsit din ulițele ei camătă și vicleșug.
206Că de m-ar fi ocărât vrăjmașul, aș fi răbdat;
207Și dacă cel ce mă urăște s-ar fi fălit împotriva mea, m-aș fi ascuns de el.
208Iar tu, omule, asemenea mie, căpetenia mea și cunoscutul meu,
209Care împreună cu mine te-ai îndulcit de mâncări, în casa lui Dumnezeu am umblat în același gând!
210Să vină moartea peste ei și să se coboare în iad de vii,
211Căci vicleșug este în locașurile lor, în mijlocul lor.
212Iar eu, către Dumnezeu am strigat, și Domnul m-a auzit pe mine.
213Seara și dimineața și la amiezi spune-voi, voi vesti, și va auzi glasul meu.
214Izbăvi-va cu pace sufletul meu de cei ce se apropie de mine, că mulți erau împotriva mea.
215Auzi-va Dumnezeu și-i va smeri pe ei, Cel ce este mai înainte de veci.
216Că nu este în ei îndreptare și nu s-au temut de Dumnezeu. Întins-au mâinile împotriva aliaților lor,
217Întinat-au legământul Lui. Risipiți au fost de mânia feței Lui și s-au apropiat inimile lor;
218Muiatu-s-au cuvintele lor mai mult decât untdelemnul, dar ele sunt săgeți.
219Aruncă spre Domnul grija ta și El te va hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului.
220Iar Tu, Dumnezeule, îi vei coborî pe ei în groapa stricăciunii.
221Bărbații vărsători de sânge și vicleni nu vor ajunge la jumătatea zilelor lor; iar eu voi nădăjdui spre Tine, Doamne. ==Psalmul 55==
222Mântuiește-mă, Doamne, că m-a necăjit omul; toată ziua războindu-se m-a necăjit.
223Călcatu-m-au vrăjmașii mei toată ziua, că mulți sunt cei ce se luptă cu mine, din înălțime.
224Ziua când mă voi teme, voi nădăjdui în Tine.
225În Dumnezeu voi lăuda toate cuvintele mele toată ziua; în Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie omul?
226Toată ziua cuvintele mele au urât, împotriva mea toate gândurile lor sunt spre rău.
227Locui-vor lângă mine și se vor ascunde; ei vor păzi călcâiul meu, ca și cum ar căuta sufletul meu.
228Pentru nimic nu-i vei mântui pe ei; în mânie popoare vei sfărâma, Dumnezeule.
229Viața mea am spus-o ție; pune lacrimile mele înaintea Ta, după făgăduința Ta.
230Întoarce-se-vor vrăjmașii mei înapoi, în orice zi Te voi chema. Iată, am cunoscut că Dumnezeul meu ești Tu.
231În Dumnezeu voi lăuda graiul, în Dumnezeu voi lăuda cuvântul;
232În Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie omul?
233În mine sunt, Dumnezeule, făgăduințele pe care le voi aduce laudei Tale,
234Că ai izbăvit sufletul meu de la moarte, picioarele mele de alunecare, ca bine să plac înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii. ==Psalmul 56==
235Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu
236Și în umbra aripilor Tale voi nădăjdui, până ce va trece fărădelegea.
237Striga-voi către Dumnezeul Cel Preaînalt, Dumnezeul Care mi-a făcut bine.
238Trimis-a din cer și m-a mântuit, dat-a spre ocară pe cei ce mă necăjesc pe mine.
239Trimis-a Dumnezeu mila Sa și adevărul Său și a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor de lei. Adormit-am tulburat.
240Fiii oamenilor, dinții lor sunt arme și săgeți și limba lor sabie ascuțită.
241Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, și peste tot pământul slava Ta!
242Curse au gătit sub picioarele mele și au împilat sufletul meu;
243Săpat-au înaintea mea groapă și au căzut în ea.
244Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea! Cânta-voi și voi lăuda slava Ta.
245Deșteaptă-te mărirea mea! Deșteaptă-te psaltire și alăută! Deștepta-mă-voi dimineața.
246Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi ție între neamuri,
247Că s-a mărit până la cer mila Ta și până la nori adevărul Tău.
248Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, și peste tot pământul slava Ta! ==Psalmul 57==
249De grăiți într-adevăr dreptate, drept judecați, fii ai oamenilor.
250Pentru că în inimă fărădelege lucrați pe pământ, nedreptate mâinile voastre împletesc.
251Înstrăinatu-s-au păcătoșii de la naștere, rătăcit-au din pântece, grăit-au minciuni.
252Mânia lor după asemănarea șarpelui, ca a unei vipere surde, care-și astupă urechile ei,
253Care nu va auzi glasul descântătoarelor, al vrăjitorului care vrăjește cu iscusință.
254Dumnezeu va zdrobi dinții lor în gura lor; măselele leilor le-a sfărâmat Domnul.
255De nimic se vor face, ca apa care trece; întinde-va arcul Său până ce vor slăbi.
256Ca ceara ce se topește vor fi nimiciți; a căzut foc peste ei și n-au văzut soarele.
257Înainte ca spinii voștri să se aprindă, ca pe niște vii întru mânie îi va înghiți pe ei.
258Veseli-se-va dreptul când va vedea răzbunarea împotriva necredincioșilor; mâinile lui le va spăla în sângele păcătosului.
259Și va zice omul: "Da, este răsplată pentru cel drept! Da, este Dumnezeu Care îi judecă pe ei în viată! ==Psalmul 58==
260Scoate-mă de la vrăjmașii mei, Dumnezeule, și de cei ce se scoală împotriva mea, izbăvește-mă.
261Izbăvește-mă de cei ce lucrează fărădelegea și de bărbații vărsărilor de sânge mă izbăvește.
262Că iată au vânat sufletul meu, stătut-au împotriva mea cei tari.
263Nici fărădelegea și nici păcatul meu nu sunt pricină, Doamne. Fără de nelegiuire am alergat și m-am îndreptat spre Tine;
264Scoală-Te, întru întâmpinarea mea și vezi. Și Tu, Doamne, Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israel,
265Ia aminte să cercetezi toate neamurile; să nu Te milostivești de toii cei ce lucrează fărădelegea.
266Întoarce-se-vor spre seară și vor flămânzi ca un câine și vor înconjura cetatea.
267Iată, vor striga cu gura lor și sabie în buzele lor, că cine i-a auzit?
268Și Tu, Doamne, vei râde de ei, vei face de nimic toate neamurile.
269Puterea mea în Tine o voi păzi, că Tu, Dumnezeule, sprijinitorul meu ești. Dumnezeul meu, mila Ta mă va întâmpina;
270Dumnezeu îmi va arăta înfrângerea dușmanilor mei.
271Să nu-i omori pe ei, ca nu cumva să uite legea Ta;
272Risipește-i pe ei cu puterea Ta și doboară-i pe ei, apărătorul meu, Doamne.
273Păcatul gurii lor, cuvântul buzelor lor, să se prindă întru mândria lor și de blestemul și minciuna lor se va duce vestea.
274Nimicește-i, întru mânia Ta nimicește-i, ca să nu mai fie!
275Și vor cunoaște că Dumnezeu stăpânește pe Iacob și marginile pământului.
276Întoarce-se-vor spre seară și vor flămânzi ca un câine și vor înconjura cetatea.
277Ei se vor risipi să mănânce; iar de nu se vor sătura, vor murmura.
278Iar eu voi lăuda puterea Ta și mă voi bucura dimineața de mila Ta.
279Că Te-ai făcut sprijinitorul meu și scăparea mea în ziua necazului meu.
280Ajutorul meu ești, ție-Ți voi cânta, că Tu, Dumnezeule, sprijinitorul meu ești, Dumnezeul meu, mila mea. ==Psalmul 59==
281Dumnezeule, lepădatu-ne-ai pe noi și ne-ai doborât; mâniatu-Te-ai și Te-ai milostivit spre noi.
282Cutremurat-ai pământul și l-ai tulburat pe el; vindecă sfărâmăturile lui, că s-a cutremurat.
283Arătat-ai poporului Tău asprime, adăpatu-ne-ai pe noi cu vinul umilinței.
284Dat-ai celor ce se tem de Tine semn ca să fugă de la fața arcului;
285Ca să se izbăvească cei iubiți ai Tăi. Mântuiește-mă cu dreapta Ta și mă auzi.
286Dumnezeu a grăit în locul cel sfânt al Său: "Bucura-Mă-voi și voi împărți Sichemul și valea Sucot o voi măsura.
287Al Meu este Galaadul și al Meu este Manase și Efraim, tăria capului Meu,
288Iuda împăratul Meu; Moab vasul nădejdii Mele.
289Spre Idumeea voi întinde încălțămintea Mea; Mie cei de alt neam Mi s-au supus".
290Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povățui până la Idumeea?
291Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare, nu vei ieși Dumnezeule, cu oștirile noastre?
292Dă-ne nouă ajutor, ca să ne scoți din necaz, că deșartă este izbăvirea de la om.
293Cu Dumnezeu vom birui și El va nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi. ==Psalmul 60==
294Auzi, Dumnezeule, cererea mea, ia aminte la rugăciunea mea!
295De la marginile pământului către Tine am strigat; când s-a mâhnit inima mea, pe piatră m-ai înălțat.
296Povățuitu-m-ai, că ai fost nădejdea mea, turn de tărie în fața vrăjmașului.
297Locui-voi în locașul Tău în veci; acoperi-mă-voi cu acoperământul aripilor Tale,
298Că Tu, Dumnezeule, ai auzit rugăciunile mele; dat-ai moștenire celor ce se tem de numele Tău.
299Zile la zilele împăratului adaugă, anii lui din neam în neam.
300Rămâne-va în veac înaintea lui Dumnezeu; mila și adevărul va păzi.
301Așa voi cânta numelui Tău în veacul veacului, ca să împlinesc făgăduințele mele zi de zi. ==Psalmul 61==
302Oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Că de la El este mântuirea mea;
303Pentru că El este Dumnezeul meu, Mântuitorul meu și Sprijinitorul meu; nu mă voi clătina mai mult.
304Până când vă ridicați asupra omului? Căutați toți a-l doborî, socotindu-l ca un zid povârnit și ca un gard surpat!
305S-au sfătuit să doboare cinstea mea, alergat-au cu minciună; cu gura lor mă binecuvântau și cu inima lor mă blestemau.
306Dar lui Dumnezeu supune-te, suflete al meu, că de la El vine răbdarea mea;
307Că El este Dumnezeul meu și Mântuitorul meu, Sprijinitorul meu; nu mă voi strămuta.
308În Dumnezeu este mântuirea mea și slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu și nădejdea mea este în Dumnezeu.
309Nădăjduiți în El toată adunarea poporului; revărsați înaintea Lui inimile voastre, că El este ajutorul nostru.
310Dar deșertăciune sunt fiii oamenilor, mincinoși sunt fiii oamenilor; în balanță, toți împreună sunt deșertăciune.
311Nu nădăjduiți spre nedreptate și spre jefuire nu poftiți; bogăția de ar curge nu vă lipiți inima de ea.
312O dată a grăit Dumnezeu, aceste două lucruri am auzit: că puterea este a lui Dumnezeu și a Ta, Doamne, este mila; că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui. ==Psalmul 62==
313Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineață.
314Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu,
315În pământ pustiu și neumblat și fără de apă. Așa în locul cel sfânt m-am arătat Ție, ca să văd puterea Ta și slava Ta.
316Că mai bună este mila Ta decât viața; buzele mele Te vor lăuda.
317Așa Te voi binecuvânta în viața mea și în numele Tău voi ridica mâinile mele.
318Ca de seu și de grăsime să se sature sufletul meu și cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea.
319De mi-am adus aminte de Tine în așternutul meu, în dimineți am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu
320Și întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine și pe mine m-a sprijinit dreapta Ta.
321Iar ei în deșert au căutat sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos ale pământului; da-se-vor în mâinile sabiei, părți vulpilor vor fi.
322Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu; lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El, că s-a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăți. ==Psalmul 63==
323Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție; de la frica vrăjmașului scoate sufletul meu.
324Acoperă-mă de adunarea celor ce viclenesc, de mulțimea celor ce lucrează fărădelege,
325Care și-au ascuțit ca sabia limbile lor și ca niște săgeți aruncă vorbele lor veninoase ca să săgeteze din ascunzișuri pe cel nevinovat.
326Fără de veste îl vor săgeta pe el și nu se vor teme. Întăritu-s-au în gânduri rele.
327Grăit-au ca să ascundă curse; spus-au: "Cine ne va vedea pe noi?"
328Iscodit-au fărădelegi și au pierit când le iscodeau,
329Ca să pătrundă înlăuntrul omului și în adâncimea inimii lui.
330Dar Dumnezeu îi va lovi cu săgeata și fără de veste îi va răni, că ei singuri se vor răni cu limbile lor.
331Tulburatu-s-au toți cei ce i-au văzut pe ei; și s-a temut tot omul.
332Și au vestit lucrurile lui Dumnezeu și faptele Lui le-au înțeles.
333Veseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă. ==Psalmul 64==
334Ție Ți se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sion și Ție ți se va împlini făgăduința în Ierusalim.
335Auzi rugăciunea mea, către Tine tot trupul va veni.
336Cuvintele celor fără de lege ne-au biruit pe noi și nelegiuirile noastre Tu le vei curăți.
337Fericit este cel pe care l-ai ales și l-ai primit; locui-va în curțile Tale.
338Umplea-ne-vom de bunătățile casei Tale; sfânt este locașul Tău, minunat în dreptate.
339Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor de pe mare departe;
340Cel ce gătești munții cu tăria Ta, încins fiind cu putere; Cel ce tulburi adâncul mării și vuietul valurilor ei.
341Tulbura-se-vor neamurile și se vor spăimânta cei ce locuiesc marginile, de semnele Lui; ieșirile dimineții și ale serii le vei veseli.
342Cercetat-ai pământul și l-ai adăpat pe el, bogățiile lui le-ai înmulțit;
343Râul lui Dumnezeu s-a umplut de apă; gătit-ai hrana lor, că așa este gătirea Ta.
344Adapă brazdele lui, înmulțește roadele lui și se vor bucura de picături de ploaie, răsărind.
345Vei binecuvânta cununa anului bunătății Tale și câmpiile Tale se vor umple de roade grase.
346Îngrășa-se-vor pășunile pustiei și cu bucurie dealurile se vor încinge.
347Îmbrăcatu-s-au pășunile cu oi și văile vor înmulți grâul; vor striga și vor cânta. ==Psalmul 65==
348Strigați lui Dumnezeu tot pământul. Cântați numele Lui; dați slavă laudei Lui.
349Ziceți lui Dumnezeu: Cât sunt de înfricoșătoare lucrurile Tale! Pentru mulțimea puterii Tale, Te vor linguși vrăjmașii Tăi.
350Tot pământul să se închine Ție și să cânte ție, să cânte numelui Tău.
351Veniți și vedeți lucrurile lui Dumnezeu, înfricoșător în sfaturi mai mult decât fiii oamenilor.
352Cel ce preface marea în uscat, prin râu vor trece cu piciorul. Acolo ne vom veseli de El,
353De Cel ce stăpânește cu puterea Sa veacul. Ochii Lui spre neamuri privesc; cei ce se răzvrătesc, să nu se înalțe întru sine.
354Binecuvântați neamuri pe Dumnezeul nostru și faceți să se audă glasul laudei Lui,
355Care a dat sufletului meu viață și n-a lăsat să se clatine picioarele mele.
356Că ne-ai cercetat pe noi, Dumnezeule, cu foc ne-ai lămurit pe noi, precum se lămurește argintul.
357Prinsu-ne-ai pe noi în cursă; pus-ai necazuri pe umărul nostru;
358Ridicat-ai oameni pe capetele noastre, trecut-am prin foc și prin apă și ne-ai scos la odihnă.
359Intra-voi în casa Ta cu arderi de tot, împlini-voi ție făgăduințele mele,
360Pe care le-au rostit buzele mele și le-a grăit gura mea, întru necazul meu.
361Arderi de tot grase voi aduce ție, cu tămâie și berbeci; Îți voi jertfi boi și țapi.
362Veniți de auziți toți cei ce vă temeți de Dumnezeu și vă voi povesti câte a făcut El sufletului meu.
363Către Dânsul cu gura mea am strigat și L-am lăudat cu gura mea.
364Nedreptate de am avut în inima mea să nu mă audă Domnul.
365Pentru aceasta m-a auzit Dumnezeu; luat-a aminte glasul rugăciunii mele.
366Binecuvântat este Dumnezeu, Care n-a depărtat rugăciunea mea și mila Lui de la mine. ==Psalmul 66==
367Dumnezeule, milostivește-Te spre noi și ne binecuvintează, luminează fala Ta spre noi și ne miluiește!
368Ca să cunoaștem pe pământ calea Ta, în toate neamurile mântuirea Ta.
369Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate!
370Veselească-se și să se bucure neamurile, că vei judeca popoarele cu dreptate și neamurile pe pământ le vei povătui.
371Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate. Pământul și-a dat rodul său.
372Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule, Dumnezeul nostru. Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule, și să se teamă de Tine toate marginile pământului. ==Psalmul 67==
373Să se scoale Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui și să fugă de la fața Lui cei ce-L urăsc pe El.
374Precum se stinge fumul, să se stingă; cum se topește ceara de fața focului, așa să piară păcătoșii de la fața lui Dumnezeu,
375Iar drepții să se bucure și să se veselească înaintea lui Dumnezeu, să se desfăteze în veselie.
376Cântați lui Dumnezeu, cântați numelui Lui, gătiți calea Celui ce străbate pustia, Domnul este numele Lui,
377Și vă bucurați înaintea Lui. Să se tulbure de fața Lui, a Părintelui orfanilor și a Judecătorului văduvelor.
378Dumnezeu este în locul cel sfânt al Lui; Dumnezeu așază pe cei singuratici în casă,
379Scoate cu vitejie pe cei legați în obezi, la fel pe cei amărâți, pe cei ce locuiesc în morminte.
380Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău, când treceai Tu prin pustiu,
381Pământul s-a cutremurat și cerurile s-au topit și Sinaiul s-a clătinat de la fața Dumnezeului lui Israel.
382Ploaie de bunăvoie vei osebi, Dumnezeule, moștenirii Tale. Ea a slăbit, dar Tu ai întărit-o.
383Vietățile Tale locuiesc în ea; întru bunătatea Ta, Dumnezeule, purtat-ai grijă de cel sărac.
384Domnul va da cuvântul celor ce vestesc cu putere multă.
385Împăratul puterilor, poporului iubit va împărți prăzile.
386Dacă veți dormi în mijlocul moștenirilor voastre, aripile voastre argintate vor fi ca ale porumbiței și spatele vostru va străluci ca aurul.
387Când Împăratul Cel ceresc va împrăștia pe regi în țara Sa, ei vor fi albi ca zăpada pe Selmon.
388Munte al lui Dumnezeu este muntele Vasan, munte de piscuri este muntele Vasan.
389Pentru ce, munți cu piscuri, pizmuiți muntele în care a binevoit Dumnezeu să locuiască în el, pentru că va locui în el până la sfârșit?
390Carele lui Dumnezeu sunt mii de mii; mii sunt cei ce se bucură de ele. Domnul în mijlocul lor, pe Sinai, în locașul Său cel sfânt.
391Suitu-Te-ai la înălțime, robit-ai mulțime, luat-ai daruri de la oameni, chiar și cu cei răzvrătiți îngăduiți au fost să locuiască.
392Domnul Dumnezeu este binecuvântat, binecuvântat este Dumnezeu zi de zi; să sporească între noi, Dumnezeul mântuirii noastre.
393Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii și ale Domnului Dumnezeu sunt ieșirile morții.
394Dar Dumnezeu va sfărâma capetele vrăjmașilor Săi, creștetul părului celor ce umblă întru greșelile lor.
395Zis-a Domnul: "Din Vasan îl voi întoarce, întoarce-voi pe vrăjmașii tăi din adâncurile mării,
396Pentru ca să se afunde piciorul tău în sângele lor și limba câinilor tăi în sângele vrăjmașilor tăi.
397Văzut-am, Dumnezeule, intrarea Ta, văzut-am intrarea Dumnezeului și Împăratului meu în locașul cel sfânt:
398Înainte mergeau căpeteniile, după ei cei ce cântau din strune, în mijloc fecioarele bătând din timpane și zicând:
399"În adunări binecuvântați pe Dumnezeu, pe Domnul din izvoarele lui Israel!"
400Acolo era Veniamin cel mai tânăr, în uimire; căpeteniile lui Iuda, povățuitorii lor, căpeteniile Zabulonului, căpeteniile Neftalimului și ziceau:
401"Poruncește, Dumnezeule, puterii Tale; întărește Dumnezeule această lucrare pe care ai făcut-o nouă.
402Pentru locașul Tău, din Ierusalim, Îți vor aduce împărații daruri.
403Ceartă fiarele din trestii, ceartă taurii adunați împotriva junincilor popoarelor, ca să nu fie depărtați cei care au fost încercați ca argintul.
404Risipește neamurile cele ce voiesc războaie". Veni-vor soli din Egipt; Etiopia va întinde mai înainte la Dumnezeu mâna ei, zicând:
405"Împărățiile pământului cântați lui Dumnezeu, cântați Domnului.
406Cântați Dumnezeului Celui ce S-a suit peste cerul cerului, spre răsărit; iată va da glasul Său, glas de putere.
407Dați slavă lui Dumnezeu! Peste Israel măreția Lui și puterea Lui în nori.
408Minunat este Dumnezeu întru sfinții Lui, Dumnezeul lui Israel; Însuși va da putere și întărire poporului Său. Binecuvântat este Dumnezeu". ==Psalmul 68==
409Mântuiește-mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu.
410Afundatu-m-am în noroiul adâncului, care nu are fund;
411Intrat-am în adâncurile mării și furtuna m-a potopit.
412Ostenit-am strigând, amorțit-a gâtlejul meu, slăbit-au ochii mei nădăjduind spre Dumnezeul meu.
413Înmulțitu-s-au mai mult decât perii capului meu cei ce mă urăsc pe mine în zadar.
414Întăritu-s-au vrăjmașii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept; cele ce n-am răpit, pe acelea le-am plătit.
415Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea și greșelile mele de la Tine nu s-au ascuns.
416Să nu fie rușinați, din pricina mea, cei ce Te așteaptă pe Tine, Doamne, Doamne al puterilor, nici înfruntați pentru mine, cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israel.
417Că pentru Tine am suferit ocară, acoperit-a batjocura obrazul meu.
418Înstrăinat am fost de frații mei și străin fiilor maicii mele,
419Că râvna casei Tale m-a mâncat și ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra mea.
420Și mi-am smerit cu post sufletul meu și mi-a fost spre ocară mie.
421Și m-am îmbrăcat cu sac și am ajuns pentru ei de batjocură.
422Împotriva mea grăiau cei ce ședeau în porți și despre mine cântau cei ce beau vin.
423Iar eu întru rugăciunea mea către Tine, Doamne, am strigat la timp bine-plăcut.
424Dumnezeule, întru mulțimea milei Tale auzi-mă, întru adevărul milei Tale.
425Mântuiește-mă din noroi, ca să nu mă afund; izbăvește-mă de cei ce mă urăsc și din adâncul apelor,
426Ca să nu mă înece vâltoarea apei, nici să mă înghită adâncul, nici să-și închidă peste mine adâncul gura lui.
427Auzi-mă, Doamne, că bună este mila Ta; după mulțimea îndurărilor Tale caută spre mine.
428Să nu-ți întorci fala Ta de la credinciosul Tău, când mă necăjesc. Degrabă mă auzi.
429Ia aminte la sufletul meu și-l mântuiește pe el; din mâinile vrăjmașilor mei izbăvește-mă,
430Că Tu cunoști ocara mea și rușinea mea și înfruntarea mea;
431Înaintea Ta sunt toți cei ce mă necăjesc. Zdrobit a fost sufletul meu de ocări și necaz,
432Și am așteptat pe cel ce m-ar milui și nu era și pe cei ce m-ar mângâia și nu i-am aflat.
433Și mi-au dat spre mâncarea mea fiere și în setea mea m-au adăpat cu oțet.
434Facă-se masa lor înaintea lor cursă, răsplătire și sminteală;
435Să se întunece ochii lor, ca să nu vadă și spinarea lor pururea o gârbovește;
436Varsă peste ei urgia Ta și mânia urgiei Tale să-i cuprindă pe ei;
437Facă-se curtea lor pustie și în locașurile lor să nu fie locuitori;
438Că pe care Tu l-ai bătut, ei l-au prigonit și au înmulțit durerea rănilor lui.
439Adaugă fărădelege la fărădelegea lor și să nu intre întru dreptatea Ta;
440Șterși să fie din cartea celor vii și cu cei drepți să nu se scrie.
441Sărac și îndurerat sunt eu; mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească!
442Lăuda-voi numele Dumnezeului meu cu cântare și-L voi preamări pe El cu laudă;
443Și-I va plăcea lui Dumnezeu mai mult decât vițelul tânăr, căruia îi cresc coarne și unghii.
444Să râdă săracii și să se veselească; cântați lui Dumnezeu și viu va fi sufletul vostru!
445Că a auzit pe cei săraci Domnul și pe cei ferecați în obezi ai Săi nu i-a urgisit.
446Să-L laude pe El cerurile și pământul, marea și toate câte se târăsc în ea.
447Că Dumnezeu va mântui Sionul și se vor zidi cetățile lui Iuda și vor locui acolo și-l vor moșteni pe el;
448Și seminția credincioșilor Lui îl va stăpâni pe el și cei ce iubesc numele Lui vor locui m el. ==Psalmul 69==
449Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să-mi ajuți mie grăbește-Te!
450Să se rușineze și să se înfrunte cei ce caută sufletul meu;
451Să se întoarcă înapoi și să se rușineze cei ce-mi voiesc mie rele;
452Întoarcă-se îndată rușinați cei ce-mi grăiesc mie: "Bine, bine!"
453Să se bucure și să se veselească de Tine toți cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, și să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!"
454Iar eu sărac sunt și sărman, Dumnezeule, ajută-mă!
455Ajutorul meu și Izbăvitorul meu ești Tu, Doamne, nu zăbovi! ==Psalmul 70==
456Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu rușinat în veac.
457Întru dreptatea Ta, izbăvește-mă și mă scoate, pleacă urechea Ta către mine și mă mântuiește.
458Fii mie Dumnezeu apărător și loc întărit, ca să mă mântuiești,
459Că întărirea și scăparea mea ești Tu.
460Dumnezeul meu, izbăvește-mă din mâna păcătosului, din mâna călcătorului de lege și a celui ce face strâmbătate,
461Că Tu ești așteptarea mea, Doamne; Domnul este nădejdea mea din tinerețile mele.
462Întru Tine m-am întărit din pântece; din pântecele maicii mele Tu ești acoperitorul meu; întru Tine este lauda mea pururea.
463Ca o minune m-am făcut multora, iar Tu ești ajutorul meu cel tare.
464Să se umple gura mea de lauda Ta, ca să laud slava Ta, toată ziua mare cuviința Ta.
465Nu mă lepăda la vremea bătrâneților; când va lipsi tăria mea, să nu mă lași pe mine.
466Că au zis vrăjmașii mei mie și cei ce păzesc sufletul meu s-au sfătuit împreună,
467Zicând: Dumnezeu l-a părăsit pe el, urmăriți-l și-l prindeți pe el, că nu este cel ce izbăvește.
468Dumnezeule, nu Te depărta de la mine; Dumnezeul meu, spre ajutorul meu ia aminte!
469Să se rușineze și să piară cei ce defăimează sufletul meu, să se îmbrace cu rușine și înfruntare cei ce caută să-mi facă rău.
470Iar eu pururea voi nădăjdui spre Tine și voi înmulți lauda Ta.
471Gura mea va vesti dreptatea Ta, toată ziua mântuirea Ta, al căror nume nu-l cunosc.
472Intra-voi întru puterea Domnului; Doamne, îmi voi aduce aminte numai de dreptatea Ta.
473Dumnezeule, m-ai învățat din tinerețile mele și eu și astăzi vestesc minunile Tale.
474Până la bătrânețe și căruntețe,
475Dumnezeule, să nu mă părăsești,
476Ca să vestesc brațul Tău la tot neamul ce va să vină,
477Puterea Ta și dreptatea Ta, Dumnezeule, până la cele înalte, mărețiile pe care le-ai făcut. Dumnezeule, cine este asemenea Ție?
478Multe necazuri și rele ai trimis asupra mea, dar întorcându-Te mi-ai dat viață și din adâncurile pământului iarăși m-ai scos.
479Înmulțit-ai spre mine mărirea Ta și întorcându-Te m-ai mângâiat și din adâncurile pământului iarăși m-ai scos.
480Că eu voi lăuda cu instrumente de cântare adevărul Tău, Dumnezeule, cânta-voi ție din alăută, Sfântul lui Israel.
481Bucura-se-vor buzele mele când voi cânta ție și sufletul meu pe care l-ai mântuit.
482Încă și limba mea toată ziua va rosti dreptatea Ta, când vor fi rușinați și înfruntați cei ce caută să-mi facă rău. ==Psalmul 71==
483Dumnezeule, judecata Ta dă-o împăratului și dreptatea Ta fiului împăratului,
484Ca să judece pe poporul Tău cu dreptate și pe săracii Tăi cu judecată.
485Să aducă munții pace poporului Tău și dealurile dreptate.
486Judeca-va pe săracii poporului și va milui pe fiii săracilor și va umili pe clevetitor.
487Și se vor teme de Tine cât va fi soarele și cât va fi luna din neam în neam.
488Pogorâ-se-va ca ploaia pe lână și ca picăturile ce cad pe pământ.
489Răsări-va în zilele lui dreptatea și mulțimea păcii, cât va fi luna.
490Și va domni de la o mare până la alta și de la râu până la marginile lumii.
491Înaintea lui vor îngenunchia etiopienii și vrăjmașii lui țărâna vor linge.
492Împărații Tarsisului și insulele daruri vor aduce, împărații arabilor și ai reginei Saba prinoase vor aduce.
493Și se vor închina lui toți împărații pământului, toate neamurile vor sluji lui.
494Că a izbăvit pe sărac din mâna celui puternic și pe sărmanul care n-avea ajutor.
495Va avea milă de sărac și de sărman și sufletele săracilor va mântui;
496De camătă și de asuprire va scăpa sufletele lor și scump va fi numele lor înaintea lui.
497Și va fi viu și se va da lui din aurul Arabiei și se vor ruga pentru el pururea; toată ziua îl vor binecuvânta pe el.
498Fi-va belșug de pâine pe pământ până-n vârful munților; pomii roditori se vor înălța ca cedrii Libanului; și vor înflori cei din cetate ca iarba pământului.
499Numele lui va dăinui pe vecie; cât va fi soarele va fi pomenit numele lui.
500Se vor binecuvânta întru el toate semințiile pământului, toate neamurile îl vor ferici pe el.
501Binecuvântat este Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel, singurul Care face minuni.
502Binecuvântat este numele slavei Lui în veac și în veacul veacului.
503Tot pământul se va umple de slava Lui. Amin. Amin. Capitolul 02