Proverbele și pildele lui Solomon 17
1Mai bine o bucată de pâine uscată cu pace, decât o casă plină de cărnuri cu ceartă!
2Un argat cu minte stăpânește peste fiul care face rușine și va împărți moștenirea cu frații lui.
3Tigaia lămurește argintul și cuptorul lămurește aurul, dar Cel ce încearcă inimile este Domnul.
4Cel rău ascultă cu luare-aminte la buza nelegiuită și mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.
5Cine își bate joc de sărac își bate joc de Cel ce l-a făcut; cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.
6Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor și părinții sunt slava copiilor lor.
7Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cât mai puțin cuvintele mincinoase, în gura unui om de viță aleasă!
8Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: oriîncotro se întorc, izbândesc.
9Cine acoperă o greșeală caută dragostea, dar cine o pomenește mereu în vorbirile lui dezbină pe prieteni.
10O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun.
11Cel rău nu caută decât răscoală, dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.
12Mai bine să întâlnești o ursoaică jefuită de puii ei, decât un nebun în timpul nebuniei lui.
13Celui ce întoarce rău pentru bine nu-i va părăsi răul casa.
14Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteți.
15Cel ce iartă pe vinovat și cel ce osândește pe cel nevinovat sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului.
16La ce slujește argintul în mâna nebunului? Să cumpere înțelepciunea?… Dar n-are minte.
17Prietenul adevărat iubește oricând și în nenorocire ajunge ca un frate.
18Omul fără minte dă chezășie, se pune chezaș pentru aproapele său.
19Cine iubește certurile iubește păcatul și cine-și zidește poarta prea înaltă își caută pieirea.
20Cel cu inimă prefăcută nu găsește fericirea și cel cu limba stricată cade în nenorocire.
21Cine dă naștere unui nebun va avea întristare și tatăl unui nebun nu poate să se bucure.
22O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.
23Cel rău primește daruri pe ascuns ca să sucească și căile dreptății.
24Înțelepciunea este în fața omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.
25Un fiu nebun aduce necaz tatălui său și amărăciune celei ce l-a născut.
26Nu este bine să osândești pe cel neprihănit la o gloabă, nici să lovești pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor.
27Cine își înfrânează vorbele cunoaște știința și cine are duhul potolit este un om priceput.
28Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea și de priceput dacă și-ar ține gura. 18