Proverbele și pildele lui Solomon 8
1Nu strigă înțelepciunea și nu-și înalță priceperea glasul?
2Ea se așază sus pe înălțimi, afară pe drum, la răspântii,
3și strigă lângă porți, la intrarea cetății, la intrarea porților:
4„Oamenilor, către voi strig și spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.
5Învățați-vă minte, proștilor, și înțelepțiți-vă, nebunilor!
6Ascultați, căci am lucruri mari de spus și buzele mi se deschid ca să învețe pe alții ce este drept.
7Căci gura mea vestește adevărul și buzele mele urăsc minciuna!
8Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele.
9Toate sunt lămurite pentru cel priceput și drepte pentru cei ce au găsit știința.
10Primiți mai degrabă învățăturile mele decât argintul și mai degrabă știința decât aurul scump.
11Căci înțelepciunea prețuiește mai mult decât mărgăritarele și niciun lucru de preț nu se poate asemui cu ea.
12Eu, înțelepciunea, am ca locuință mintea și pot născoci cele mai chibzuite planuri.
13Frica de Domnul este urârea răului; trufia și mândria, purtarea rea și gura mincinoasă – iată ce urăsc eu.
14De la mine vin sfatul și izbânda, eu sunt priceperea, a mea este puterea.
15Prin mine împărățesc împărații și dau voievozii porunci drepte.
16Prin mine cârmuiesc dregătorii și mai-marii, toți judecătorii pământului.
17Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, și cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc.
18Cu mine sunt bogăția și slava, avuțiile trainice și dreptatea.
19Rodul meu este mai bun decât aurul cel mai curat și venitul meu întrece argintul cel mai ales.
20Eu umblu pe calea nevinovăției, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,
21ca să dau o adevărată moștenire celor ce mă iubesc și să le umplu vistieriile. Obârșia înțelepciunii
22Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23Eu am fost așezată din veșnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul.
24Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape;
25am fost născută înainte de întărirea munților, înainte de a fi dealurile,
26când nu era încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.
27Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de față; când a tras o zare pe fața adâncului,
28când a pironit norii sus și când au țâșnit cu putere izvoarele adâncului,
29când a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile pământului,
30eu eram meșterul Lui, la lucru lângă El, și în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui,
31jucând pe rotocolul pământului Său și găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.
32Și acum, fiilor, ascultați-mă, căci ferice de cei ce păzesc căile mele!
33Ascultați învățătura, ca să vă faceți înțelepți, și nu lepădați sfatul meu!
34Ferice de omul care m-ascultă, care veghează zilnic la porțile mele și păzește pragul ușii mele!
35Căci cel ce mă găsește, găsește viața și capătă bunăvoința Domnului.
36Dar cel ce păcătuiește împotriva mea își vatămă sufletul său; toți cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea.” Strigarea prietenoasă a înțelepciunii 9