Proverbele și pildele lui Solomon 5
1Fiule, ia aminte la înțelepciunea mea și pleacă urechea la învățătura mea,
2ca să fii cu chibzuință și buzele tale să aibă cunoștință.
3Căci buzele femeii străine strecoară miere și cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul,
4dar la urmă este amară ca pelinul, ascuțită ca o sabie cu două tăișuri.
5Picioarele ei pogoară la moarte, pașii ei dau în Locuința morților.
6Așa că ea nu poate găsi calea vieții, rătăcește în căile ei și nu știe unde merge.
7Și acum, fiule, ascultă-mă și nu te abate de la cuvintele gurii mele:
8depărtează-te de drumul care duce la ea și nu te apropia de ușa casei ei,
9ca nu cumva să-ți dai altora vlaga ta și unui om fără milă anii tăi;
10ca nu cumva niște străini să se sature de averea ta și tu să te trudești pentru casa altuia;
11ca nu cumva să gemi, la urmă, când carnea și trupul ți se vor istovi
12și să zici: „Cum am putut eu să urăsc certarea și cum a disprețuit inima mea mustrarea?
13Cum am putut să n-ascult glasul învățătorilor mei și să nu iau aminte la cei ce mă învățau?
14Cât pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului și adunării!”
15Bea apă din fântâna ta și din izvoarele puțului tău.
16Ce, vrei să ți se verse izvoarele afară? Și să-ți curgă râurile pe piețele de obște?
17Lasă-le să fie numai pentru tine, și nu pentru străinii de lângă tine.
18Izvorul tău să fie binecuvântat și bucură-te de nevasta tinereții tale.
19Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălășiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!
20Și pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină și ai îmbrățișa sânul unei necunoscute?
21Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului și El vede toate cărările lui.
22Cel rău este prins în înseși nelegiuirile lui și este apucat de legăturile păcatului lui.
23El va muri din lipsă de înfrânare, se va poticni din prea multa lui nebunie. Asupra chezășiei 6