Isaia 2
1Prorocia lui Isaia, fiul lui Amoț, asupra lui Iuda și asupra Ierusalimului.
2Se va întâmpla în scurgerea vremurilor că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălța deasupra dealurilor și toate neamurile se vor îngrămădi spre el.
3Popoarele se vor duce cu grămada la el și vor zice: „Veniți, să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne învețe căile Lui și să umblăm pe cărările Lui.” Căci din Sion va ieși Legea și din Ierusalim, Cuvântul Domnului.
4El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; așa încât din săbiile lor își vor făuri fiare de plug și din sulițele lor, cosoare: niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia și nu vor mai învăța războiul.
5„Veniți, casă a lui Iacov, să umblăm în lumina Domnului!”
6Căci ai părăsit pe poporul Tău, pe casa lui Iacov, pentru că sunt plini de idolii Răsăritului și dedați la vrăjitorie ca filistenii și se unesc cu fiii străinilor.
7Țara lor este plină de argint și de aur și comorile lor n-au sfârșit; țara este plină de cai, și carele lor sunt fără număr.
8Dar țara lor este plină și de idoli, căci se închină înaintea lucrării mâinilor lor, înaintea lucrurilor făcute de degetele lor.
9De aceea cei mici vor fi coborâți și cei mari vor fi smeriți: nu-i vei ierta.
10„Intră în stânci și ascunde-te în țărână de frica Domnului și de strălucirea măreției Lui!”
11Omul va trebui să-și plece privirea semeață și îngâmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălțat în ziua aceea.
12Căci este o zi a Domnului oștirilor împotriva oricărui om mândru și trufaș, împotriva oricui se înalță, ca să fie plecat:
13împotriva tuturor cedrilor înalți și falnici ai Libanului și împotriva tuturor stejarilor Basanului;
14împotriva tuturor munților înalți și împotriva tuturor dealurilor falnice;
15împotriva tuturor turnurilor înalte și împotriva tuturor zidurilor întărite;
16împotriva tuturor corăbiilor din Tarsis și împotriva tuturor lucrurilor plăcute la vedere.
17Mândria omului va fi smerită și trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălțat în ziua aceea.
18Toți idolii vor pieri.
19Oamenii vor intra în peșterile stâncilor și în crăpăturile pământului, de frica Domnului și de strălucirea măreției Lui, când Se va scula să îngrozească pământul.
20În ziua aceea, oamenii își vor arunca idolii de argint și idolii de aur pe care și-i făcuseră ca să se închine la ei, îi vor arunca la șobolani și la lilieci,
21și vor intra în găurile stâncilor și în crăpăturile pietrelor de frica Domnului și de strălucirea măreției Lui, când Se va scula să îngrozească pământul.
22Nu vă mai încredeți dar în om, în ale cărui nări nu este decât suflare! Căci ce preț are el?