Psalmi 102
1O rugăciune a unui nenorocit, când este doborât de întristare și își varsă plângerea înaintea Domnului Doamne, ascultă-mi rugăciunea și s-ajungă strigătul meu până la Tine!
2Nu-mi ascunde Fața Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ți urechea spre mine când strig! Ascultă-mă degrabă!
3Căci zilele mele pier ca fumul și oasele îmi ard ca un tăciune.
4Inima îmi este lovită și mi se usucă întocmai ca iarba; până și pâinea uit să mi-o mănânc.
5Așa de mari îmi sunt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.
6Semăn cu pelicanul din pustie, sunt ca o cucuvea din dărâmături;
7nu mai pot dormi și sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiș.
8În fiecare zi mă batjocoresc vrăjmașii mei și potrivnicii mei jură pe mine în mânia lor.
9Mănânc țărână în loc de pâine și îmi amestec lacrimile cu băutura
10din pricina mâniei și urgiei Tale, căci Tu m-ai ridicat și m-ai aruncat departe.
11Zilele mele sunt ca o umbră gata să treacă și mă usuc ca iarba.
12Dar Tu, Doamne, Tu împărățești pe vecie și pomenirea Ta ține din neam în neam.
13Tu Te vei scula și vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.
14Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului și le e milă de țărâna lui.
15Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului și toți împărații pământului de slava Ta.
16Da, Domnul va zidi iarăși Sionul și Se va arăta în slava Sa.
17El ia aminte la rugăciunea nevoiașului și nu-i nesocotește rugăciunea.
18Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, și poporul care se va naște să laude pe Domnul!
19Căci El privește din înălțimea sfințeniei Lui; Domnul privește din ceruri pe pământ,
20ca să audă gemetele prinșilor de război și să izbăvească pe cei ce sunt pe moarte;
21pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului și laudele lui în Ierusalim,
22când se vor strânge toate popoarele și toate împărățiile ca să slujească Domnului.
23El mi-a frânt puterea în drum și mi-a scurtat zilele,
24Eu zic: „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani țin veșnic!”
25Tu ai întemeiat în vechime pământul și cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
26Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veșmânt și se vor schimba.
27Dar Tu rămâi Același și anii Tăi nu se vor sfârși.
28Fiii robilor Tăi își vor locui țara și sămânța lor va rămâne înaintea Ta.