Psalmi 79
1Un psalm al lui Asaf Dumnezeule, au năvălit neamurile în moștenirea Ta, au pângărit Templul Tău cel sfânt și au prefăcut Ierusalimul într-un morman de pietre.
2Trupurile neînsuflețite ale robilor Tăi le-au dat să le mănânce păsările cerului, și carnea credincioșilor Tăi au dat-o s-o mănânce fiarele pământului.
3Ca apa le-au vărsat sângele, de jur împrejurul Ierusalimului, și n-a fost nimeni să-i îngroape.
4Am ajuns de ocara vecinilor noștri, de batjocura și de râsul celor ce ne înconjoară.
5Până când, Doamne, Te vei mânia fără încetare și va arde mânia Ta ca focul?
6Varsă-Ți mânia peste neamurile care nu Te cunosc și peste împărățiile care nu cheamă Numele Tău!
7Căci au mâncat pe Iacov și i-au pustiit locuința.
8Nu-Ți mai aduce aminte de nelegiuirile strămoșilor noștri, ci să ne iasă degrabă înainte îndurările Tale! Căci suntem nenorociți de tot!
9Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui Tău! Izbăvește-ne și iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău!
10Pentru ce să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?” Să se știe înaintea ochilor noștri, printre neamuri, că Tu răzbuni sângele vărsat al robilor Tăi!
11Să ajungă până la Tine gemetele prinșilor de război! Scapă, prin brațul Tău cel puternic, pe cei ce pier!
12Întoarce vecinilor noștri, de șapte ori în sânul lor, batjocurile care Ți le-au aruncat ei Ție, Doamne!
13Și noi, poporul Tău, turma pășunii Tale, Te vom lăuda în veci și vom vesti din neam în neam laudele tale.