Psalmi 137
1Pe malurile râurilor Babilonului, ședeam jos și plângeam când ne aduceam aminte de Sion.
2În sălciile din ținutul acela ne atârnaserăm harpele.
3Căci acolo, biruitorii noștri ne cereau cântări și asupritorii noștri ne cereau bucurie zicând: „Cântați-ne câteva din cântările Sionului!”
4Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin?
5Dacă te voi uita, Ierusalime, să-și uite dreapta mea destoinicia ei!
6Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!
7Adu-Ți aminte, Doamne, de copiii Edomului, care, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: „Radeți-l, radeți-l din temelii!”
8Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ți va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!
9Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi și-i va zdrobi de stâncă!