Psalmi 109
1Către mai-marele cântăreților. Un psalm al lui David Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
2Căci potrivnicii au deschis împotriva mea o gură rea și înșelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,
3mă înconjoară cu cuvântări pline de ură și se războiesc cu mine fără temei.
4Pe când eu îi iubesc, ei îmi sunt potrivnici, dar eu alerg la rugăciune.
5Ei îmi întorc rău pentru bine și ură pentru dragostea mea.
6Pe vrăjmașul meu pune-l sub stăpânirea unui om rău și un pârâș să stea la dreapta lui!
7Când va fi judecat, să fie găsit vinovat și rugăciunea lui să treacă drept un păcat!
8Puține să-i fie zilele la număr și slujba să i-o ia altul!
9Să-i rămână copiii orfani și nevastă-sa văduvă!
10Copiii lui să umble fără niciun căpătâi și să cerșească, să-și caute pâinea departe de locuința lor dărâmată!
11Cel ce l-a împrumutat să-i pună mâna pe tot ce are și străinii să-i jefuiască rodul muncii lui!
12Nimeni să nu mai țină la el și nimeni să n-aibă milă de orfanii lui!
13Urmașii lui să fie nimiciți și să li se stingă numele în neamul următor!
14Nelegiuirea părinților săi să rămână ca aducere-aminte înaintea Domnului și să nu se șteargă păcatul mamei lui!
15Domnul să-i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le șteargă pomenirea de pe pământ,
16pentru că nu și-a adus aminte să facă îndurare, pentru că a prigonit pe cel nenorocit și pe cel lipsit, până acolo încât să omoare pe omul cu inima zdrobită!
17Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu-i plăcea binecuvântarea: să se depărteze de el!
18Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înăuntrul lui, ca untdelemnul în oase!
19De aceea, să-i slujească de veșmânt ca să se acopere, de încingătoare cu care să fie totdeauna încins!
20Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmașilor mei și a celor ce vorbesc cu răutate de mine!
21Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea Ta; izbăvește-mă!
22Sunt nenorocit și lipsit și îmi e rănită inima înăuntrul meu.
23Pier ca umbra gata să treacă, sunt izgonit ca o lăcustă.
24Mi-au slăbit genunchii de post și mi s-a sleit trupul de slăbiciune.
25Am ajuns de ocara lor; când mă privesc ei, dau din cap.
26Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta!
27Și să știe că mâna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
28Măcar că ei blestemă, Tu binecuvântează; măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntați, iar robul Tău se va bucura.
29Potrivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu rușinea lor cum se acoperă cu o manta!
30Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulțimii,
31căci El stă la dreapta săracului ca să-l izbăvească de cei ce-l osândesc.