Psalmi 88
1O cântare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai-marele cântăreților. De cântat cu flautul. O cântare a lui Heman, Ezrahitul Doamne, Dumnezeul mântuirii mele! Zi și noapte strig înaintea Ta!
2S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele,
3căci mi s-a săturat sufletul de rele și mi se apropie viața de Locuința morților.
4Sunt pus în rândul celor ce se pogoară în groapă, sunt ca un om care nu mai are putere.
5Stau întins printre cei morți, ca cei uciși și culcați în mormânt, de care nu-Ți mai aduci aminte și care sunt despărțiți de mâna Ta.
6M-ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri.
7Mânia Ta mă apasă și mă năpădești cu toate valurile Tale.
8Ai îndepărtat de la mine pe toți prietenii mei, m-ai făcut o pricină de scârbă pentru ei; sunt închis și nu pot să ies.
9Mi se topesc ochii de suferință; în toate zilele Te chem, Doamne, și-mi întind mâinile spre Tine!
10Oare pentru morți faci Tu minuni? Sau se scoală morții să Te laude?
11Se vorbește de bunătatea Ta în mormânt și de credincioșia Ta în Adânc?
12Sunt cunoscute minunile Tale în întuneric și dreptatea Ta în țara uitării?
13Doamne, eu Îți cer ajutorul și dimineața rugăciunea mea se înalță la Tine.
14Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentru ce îmi ascunzi Fața Ta?
15Din tinerețe, sunt nenorocit și trag să mor, sunt cuprins de spaimele Tale și nu știu ce să mai fac.
16Mânia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.
17Ele mă înconjoară toată ziua, ca niște ape, mă înfășoară toate deodată.
18Ai depărtat de la mine pe prieteni și tovarăși, și cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuți.