Psalmi 2
1Pentru ce se întărâtă neamurile și pentru ce cugetă popoarele lucruri deșarte?
2Împărații pământului se răscoală și domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului și împotriva Unsului Său, zicând:
3„Să le rupem legăturile și să scăpăm de lanțurile lor!”
4Cel ce șade în ceruri râde, Domnul Își bate joc de ei.
5Apoi, în mânia Lui, le vorbește și-i îngrozește cu urgia Sa, zicând:
6„Totuși Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, Muntele Meu cel sfânt.”
7„Eu voi vesti hotărârea Lui – zice Unsul. Domnul Mi-a zis: ‘Tu ești Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.
8Cere-Mi, și-Ți voi da neamurile de moștenire și marginile pământului în stăpânire!
9Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier și le vei sfărâma ca pe vasul unui olar’.”
10Acum dar, împărați, purtați-vă cu înțelepciune! Luați învățătură, judecătorii pământului!
11Slujiți Domnului cu frică și bucurați-vă, tremurând.
12Dați cinste Fiului, ca să nu Se mânie și să nu pieriți pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toți câți se încred în El!