Psalmi 7
1O cântare de jale a lui David. Cântată Domnului din pricina cuvintelor beniamitului Cuș Doamne, Dumnezeule, în Tine îmi caut scăparea! Scapă-mă de toți prigonitorii mei și izbăvește-mă,
2ca să nu mă sfâșie ca un leu, care înghite fără să sară cineva în ajutor.
3Doamne, Dumnezeule, dacă am făcut un astfel de rău, dacă este fărădelege pe mâinile mele,
4dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine și n-am izbăvit pe cel ce mă asuprea fără temei,
5atunci să mă urmărească vrăjmașul și să m-ajungă, să-mi calce viața la pământ și slava mea în pulbere să mi-o arunce!
6Scoală-Te, Doamne, cu mânia Ta! Scoală-Te împotriva urgiei potrivnicilor mei, trezește-Te ca să-mi ajuți și rânduiește o judecată!
7Să Te înconjure adunarea popoarelor și șezi mai sus decât ea, la înălțime!
8Domnul judecă popoarele: fă-mi dreptate, Doamne, după neprihănirea și nevinovăția mea!
9Ah, pune odată capăt răutății celor răi și întărește pe cel neprihănit, Tu, care cercetezi inimile și rărunchii, Dumnezeule drept!
10Scutul meu este în Dumnezeu, care mântuiește pe cei cu inima curată.
11Dumnezeu este un judecător drept, un Dumnezeu care Se mânie în orice vreme.
12Dacă cel rău nu se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu Își ascute sabia, Își încordează arcul și-l ochește,
13îndreaptă asupra lui săgeți omorâtoare și-i aruncă săgeți arzătoare!
14Iată că cel rău pregătește răul, zămislește fărădelegea și naște înșelăciunea:
15face o groapă, o sapă și tot el cade în groapa pe care a făcut-o.
16Fărădelegea pe care a urzit-o se întoarce asupra capului lui și silnicia pe care a făcut-o se pogoară înapoi pe țeasta capului lui.
17Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui și voi cânta Numele Domnului, Numele Celui Preaînalt.