Psalmi 57
1Către mai-marele cântăreților. „Nu nimici”. O cântare de laudă a lui David, făcută când a fugit în peșteră, urmărit de Saul Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine! Căci în Tine mi se încrede sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare până vor trece nenorocirile.
2Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine.
3El îmi va trimite izbăvire din cer, în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă ocări. Da, Dumnezeu Își va trimite bunătatea și credincioșia.
4Sufletul meu este între niște lei: stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări, în mijlocul unor oameni ai căror dinți sunt sulițe și săgeți și a căror limbă este o sabie ascuțită.
5Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta!
6Ei întinseseră un laț sub pașii mei; sufletul mi se încovoia și-mi săpaseră o groapă înainte: Dar au căzut ei în ea.
7Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare; voi cânta, da, și voi suna din instrumentele mele.
8Trezește-te, suflete! Treziți-vă, alăută și harpă! Mă voi trezi în zori de zi.
9Te voi lăuda printre popoare, Doamne! Te voi cânta printre neamuri.
10Căci bunătatea Ta ajunge până la ceruri și credincioșia Ta, până la nori.
11Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta!