Psalmi 36
1Către mai-marele cântăreților. Un psalm al lui David, robul Domnului Nelegiuirea celui rău zice inimii mele: „Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.”
2Căci se măgulește singur în ochii lui, ca să-și desăvârșească fărădelegea, ca să-și potolească ura.
3Cuvintele gurii lui sunt mincinoase și înșelătoare; nu mai vrea să lucreze cu înțelepciune și să facă binele.
4În așternutul lui se gândește la răutate, stă pe o cale care nu este bună și nu urăște răul.
5Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri și credincioșia Ta până la nori.
6Dreptatea Ta este ca munții lui Dumnezeu și judecățile Tale sunt ca Adâncul cel mare. Doamne, Tu sprijini pe oameni și pe dobitoace!
7Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.
8Se satură de belșugul Casei Tale și-i adăpi din șuvoiul desfătărilor Tale.
9Căci la Tine este izvorul vieții; prin lumina Ta vedem lumina.
10Întinde-Ți și mai departe bunătatea peste cei ce Te cunosc și dreptatea peste cei cu inima neprihănită!
11Să nu m-ajungă piciorul celui mândru și să nu mă pună pe fugă mâna celor răi.
12Cei ce fac fărădelegea au și început să cadă; sunt răsturnați și nu pot să se mai scoale.